
Toți oamenii au dreptul la viață, indiferent cât de bolnavi sunt
Am intrat în linişte în dormitor, într-o lumină estompată şi odihnitoare. De-a lungul pereţilor camerei se aflau mai multe paturi, de unde se auzeau uşoare sforăituri. În patul din stânga mea se aflau două mogâldeţe, care ne-au simţit intrarea şi au început să se întindă. Nu distingeam chipurile şi nici nu-mi dădeam seama de poziţia lor, pentru că erau învelite în pături. Mi-am imaginat că sunt doi copii, din moment ce încăpeau amândoi într-un singur pat, gângureau și râdeau ca niște copii.