Doamna Petre are şase copii, dintre care unul cu sindrom Down. Cel mai mic dintre copii are doi ani, iar cel mai mare 13 şi locuiesc cu toţii în subsolul unui bloc din cartierul Ferentari, Bucureşti, într-o boxă de şase metri pătraţi, plină de umezeală şi igrasie. Prin această cameră întunecată nu pătrunde nicio rază de soare, iar tavanul este străbătut de către conductele de încălzire şi apă caldă, care se mai sparg, din când în când.

Mirosul este înţepător, când intri acolo te ustură nasul şi gâtul şi nu poţi respira.

Tatăl lor nu a suportat povara şi s-a spânzurat. I-a lăsat singuri să se descurce cum pot.

Acesta este unul dintre cazurile sociale de care se ocupă Asociaţia Sfântul Stelian, prin intermediul Centrului de Zi Steluţa, finanţat de către Fundaţia Vodafone România.

Am fost în vizită la acest centru şi i-am văzut pe copiii care vin aici să-şi facă lecţiile, să servească o masă caldă, să fie ascultaţi, îndrumaţi şi mângâiaţi, pentru că mulţi dintre ei nu prea au parte de iubire acasă. Centrul găzduieşte 64 de copii care provin din familii defavorizate, familii numeroase, familii monoparentale.

„Majoritatea copiilor care sunt aici provin din familii foarte numeroase. De multe ori părinţii nu au studii şi nu îşi pot ajuta în niciun fel copiii. Noi îi preluăm în centru, ca să nu abandoneze şcoala şi să ajungă în aceeaşi situaţie ca şi părinţii”, ne-a spus Mădălina Cristiana Badea, asistent social în cadrul Centrului de Zi Steluţa.

Centrul funcţionează încă din anul 1997, fiind unul dintre cele mai vechi proiecte de acest tip din România. Copiii scapă în acest loc de constrângerile de care au parte acasă şi la şcoală, unde sunt stigmatizaţi din cauza condiţiei lor sociale.

„Sunt copii care au şi probleme. Avem copii cu retard. Pe ei încercăm să-i menţinem pe linia de plutire, dar avem şi copii foarte talentaţi la pictură, muzică, teatru. Anul trecut am avut printre copii 13 premianţi”, ne-a spus Mădălina.

Am aflat că în Centrul de zi Steluţa copiii primesc, pe lângă educaţie şcolară, educaţie civică, religioasă, estestică, sanitară, dar au parte şi de consiliere psihologică şi terapie. Pe lângă masa de prânz, ei mai primesc rechizite şcolare, îmbrăcăminte şi încălţăminte, jucării, medicamente şi vitamine.

Situaţia este deosebit de grea pentru copiii care vin la centru, pentru că pot fi controlaţi şi îngrijiţi doar într-un interval de opt ore. În afara acestui program sunt de multe ori neglijaţi de către familiile lor. Unii dintre ei fug de acasă sau se revoltă împotriva părinţilor. Mulţi dintre ei, chiar dacă sunt mici, vin singuri la Centru, nesupravegheaţi.

„Părinţii trebuie responsabilizaţi cu privire la educaţia copiilor, astfel încât să se evite transmiterea de mentalităţi greşite în ceea ce priveşte educaţia de la părinţi la copii”, spune Mădălina. „De aceea, punem un foarte mare accent pe colaborarea dintre familie, şcoală şi centru”.

Context

În topul internațional al sărăciei copiilor, România ocupă primul loc, potrivit unui raport UNICEF realizat în 2012. Un copil român din patru trăiește într-o familie aflată sub pragul naţional al sărăciei și 72,6% dintre copiii din România nu au două sau mai multe dintre produsele considerate de bază în ţările dezvoltate: trei mese pe zi, cărţi, bani pentru excursii cu şcoala sau două perechi de pantofi.

O consecință directă a sărăciei copiilor este, în foarte multe cazuri, abandonul școlar și/sau excluziunea socială, fenomene care nu fac decât să perpetueze și amplifice sărăcia, transmițând-o de la o generație la următoarea. De altfel, țara noastră ocupă un loc fruntaș în Europa și în ceea ce privește rata abandonului școlar (17,4% în 2011 față de media europeană de 12,8%) iar 1 din 2 copii sunt în risc de excluziune socială (EUROSTAT 2010).

Fundaţia Vodafone România susţine Asociaţia Sfântul Stelian încă din anul 1998 şi va continua să investească în tineri pentru a întrerupe cercul vicios al sărăciei, pentru a schimba destinele copiilor, pentru a le da şansa să-şi depăşească situația prin educație şi să iasă din mediul în care au crescut.