În satul Panu, aflat la 100 km de Bacău, timpul parcă a stat în loc. Vorbim despre una dintre cele mai sărace comunităţi ale judeţului, cu familii extrem de nevoiaşe şi fără locuri de muncă. Aici lucrează tânărul Adrian Ailincăi, în vârstă de 19 ani, care a fost acceptat în programul Voluntar de Profesie alături de Fundaţia de Sprijin Comunitar din Bacău.
Fundaţia din Bacău a înfiinţat aici, în urmă cu aproximativ opt ani, Clubul cu Lipici, un centru pentru cei peste 340 de copii care frecventează grădiniţa şi şcoala din comună. Centrul a fost deschis într-un moment în care singurele instituţii din acele locuri erau şcoala şi biserica.
„Aveam în jur de 12 ani când am mers prima oară la Clubul cu Lipici”, spune Adrian Ailincăi. „Părinţii mei considerau mult mai importantă munca, decât să pierd timpul la club”. I-a convins însă, în cele din urmă, să-l lase să meară la centru, ale cărui activităţi se desfăşurau pe atunci într-o clădire dărăpănată, dar în interiorul căreia „reuşeam să transformăm totul într-o poveste”, îşi aminteşte tânărul.„Aici am trăit cei mai frumoşi ani, aici am fost ajutat şi încurajat să privesc dincolo de mine”, ne-a spus Adrian.
Cea mai dragă amintire pe care o are legată de acest centru rămâne primul spectacol de 1 iunie la care a participat, la care a fost prezent tot satul. „Era pentru prima oară când noi, copiii dintr-un sat uitat de lume, sărbătoream ziua noastră. Nimeni nu ne arătase până atunci atâta atenţie şi atât de multă afecţiune. A fost minunat, am jucat într-o piesă de teatru şi am primit aplauze la scenă deschisă”.
Cele mai grele momente din copilăria lui Adrian Ailincăi erau dimineţile în care trebuia să se trezească când soarele încă nici nu răsărise, pentru a merge la adunat de fân proaspăt cosit. „La ţară, doar pământul lucrat cu sudoare îţi oferă belşug. După munca grea, clubul a devenit paradisul în care evadam. Aici găseam persoane care îmi vorbeau despre o altă lume, o lume pe care o vedeam doar la televizor”.
Adrian a învăţat aici să fie organizat, disciplinat şi să dăruiască. S-a implicat în activităţile de la centru lucrând ca voluntar încă din şcoala generală. N-a renunţat la voluntariat nici pe parcursul celor patru ani de liceu, pentru că „după toate clipele frumoase petrecute la centru trebuia să mă întorc în locul din care am plecat”.
Adrian a fost foarte impresionat decazul Sabinei, o fetiţăcare provine dintr-o familie extrem de săracă şi care beneficiază de sprijinului Clubului. Părinţii acesteia nu au niciun venit şi, alături de ea, mai sunt încă şase fraţi. „Sabina nu a văzut niciodată cum arată un oraş până în clipa în care a mers cu noi în vizită la Bacău. Munceşte foarte mult acasă, nu este o elevă strălucită, dar este o bucătăreasă talentată şi îşi doreşte ca într-o zi să aibă un viitor frumos şi să-şi scoata familia din sărăcie”, spune el.
Adrian Ailincăi ar vrea ca după ce se termină programul Voluntar de Profesie să-şi găsească un loc de muncă, iar din toamnă să se înscrie la facultate. Vrea să se întreţină singur şi să uşureze „povara grea ce cade pe umărul părinţilor”.
Mulţi dintre foştii colegi ai lui Adrian Ailincăi sunt acum studenţi, la agronomie, finanţe sau medicină. „Fără acest club am fi rămas în sat pentru totdeauna, fără şcoală, fără vise..”
Proiectul lui Adrian Ailincăi
Adrian Ailincăi a convins juriul Fundaţiei Vodafone România cu un proiect care se numeşte „Un model în viaţă”. El este convins că poate transmite mai departe , la rându-i, tot ceea ce a învăţat şi a experimentat până acum în cadrul Clubului cu Lipici.
Împreună cu educatorii din cadrul centrului, a iniţiat două cluburi noi, unul de gastronomie şi unul de prelucrare a lemnului. Produsele obţinute în urma activităţilor sunt promovate în cadrul diverselor evenimente ce au loc în zonă.
„Am realizat multe lucruri frumoase. Am reuşit să determin un grup de fete să îndrăgească meseria de bucătar, iar băieţii au învăţat cum să prelucreze lemnul, pentru a realiza diverse ornamente, decoraţiuni sau figurine”.
