Am promis că revenim cu detalii despre fiecare Voluntar de Profesie în parte. Faceţi cunoştinţă cu Mirela Vişan, filolog de meserie, care a aflat despre programul „Voluntar de Profesie” întîmplător, prin intermediul Facebook.
Şi-a completat pasiunea pentru literatură cu voluntariatul, „meserie” pentru care are o experienţă de peste doi ani în cadrul secţiei de oncopediatria a Institutului Oncologic Bucureşti. Trebuie să fii foarte tare ca să poţi lucra în secţia de oncologie, pentru că sufletul îţi este pus în fiecare secundă la grea încercare. Am aflat acest adevăr în cadrul unei singure vizite în această secţie, când le-am citit poveşti copiilor bolnavi de cancer, de la care cu greu am reuşit să smulgem câte un zâmbet.
„În momentul în care am aflat de program aveam deja în minte proiectul şi îmi doream foarte mult să-l încep, aşa că mi s-a părut potrivit să aplic la provocarea lansată de către Fundaţia Vodafone România”, ne-a spus Mirela Vişan, al cărei proiect se numeşte „Marionetoterapia – terapia prin poveşti şi păpuşi-marionete”
Va lucra împreună cu Asociaţiei Pavel, organizaţia cu ajutorul căreia am reuşit să punem bazele unei şcoli chiar în spital. Citiţi povestea.
„Voi crea un spaţiu teatral, care va fi mai mult decât ceva distractiv, îi va ajuta pe copiii şi adolescenţii bolnavi de cancer în procesul dificil de vindecare. Va fi un teatru cu rol terapeutic, destinat copiilor cu vârste între 2-18 ani”, ne-a spus Mirela.
Copiii bolnavi cronic petrec mult timp în spital, din cauza tratamentelor de lungă durată, şi pot fi ajutaţi prin intermediul celor mai îndrăgite personaje. Acestea îi ajută în procesul de vindecare, le îmbunătăţesc calitativ viaţa, îi ajută la dezvoltarea personală”.
Şi pentru că marionetele nu cer foarte mult efort din partea copiilor, vor putea fi folosite în orice loc, în orice moment, atât în sala de joacă, cât şi în saloane, pe holurile de spital sau în sălile de tratament. „Sunt flexibile şi pot deveni uşor prieteni vindecători pentru copii, dar şi surse de inspiraţie”, spune Mirela Vişan.
Proiectul ei are şi o deviză: „Cu mic, cu mare, hai cu teatrul la plimbare!”. Mirela Vişan, voluntar de profesie, va avea la dispoziţie nouă luni pentru a aduce teatrul cât mai aproape de copiii internaţi în spital. Va fi un proiect fără sfârşit, probabil, pentru că teatrul trebuie să fie o constantă a vieţii lor, un mod de a trăi şi inventa poveşti, un loc în care ei nu vor fi doar spectatori, ci şi actori, personaje în propriile spectacole. Îi dorim mult succes şi cât mai multe ateliere interactive, de actorie, de creaţie şi recreaţie!
