Într-un sat din Ialomița în care s-a deschis un afterschool pentru copiii vulnerabili, o mamă le-a spus membrilor asociației care duceau la bun sfârșit proiectul: „Dar de ce să îi dați voi o masă caldă? Ce, eu nu pot să îi dau de mâncare?”
Cei care au auzit aceste cuvinte aveau să afle, nu multă vreme mai târziu, că aceea era cea mai nevoiașă familie din toată comunitatea. Ce se întâmpla acolo? O mamă își hrănea mândria, cu riscul să își lase copilul să flămânzească? Daniela Buzducea, director executiv al Word Vision România, crede că este vorba despre altceva, despre frică pur și simplu.
„Cel mai probabil îi era frică de judecata celorlalți. O frică venită din experiență, din ani întregi de respingere socială”, spune aceasta. Sărăcia nu înseamnă doar o lipsă de hrană, de haine, de bani.
Sărăcia înseamnă că ți-e frig și ai picioarele ude pentru că ai cizmele rupte, iar ceilalți te resping și te arată cu degetul pentru că ai cizmele rupte. Sărăcia înseamnă că nu îți permiți să mănânci, dar, pentru că ești sfârșit de foame, nu poți nici să înveți.
40% dintre copiii din mediul rural petrec peste două ore pe zi muncind în gospodărie
„Rareori se întâmplă ca un copil vulnerabil să fie vulnerabil într-un singur fel”, a văzut Daniela Buzducea.
Luna aceasta, World Vision România se pregătește să lanseze un studiu referitor la bunăstarea copilului în mediul rural în România. Potrivit acestuia, 8,6% dintre copiii din mediul rural merg seara flămânzi la culcare, 40% petrec peste două ore pe zi muncind în gospodărie, 8% lipsesc de la școală pentru a se duce la muncă. În același timp, studiul arată că acei copii care au rezultate slabe la învățătură sunt în risc de a fi tratați mai rău de către colegi și profesori. Daniela Buzducea este de părere că unul dintre factorii care le-ar putea schimba viața copiilor vulnerabili este accesul la programe de afterschool de calitate. Astfel, cu ajutorul Fundației Vodafone România, World Vision România a finanțat organizații comunitare pentru a derula programe afterschool în cinci localități din județele Ialomița, Vâlcea și Dolj.
La aceste afterschool-uri copiii fac activități de remediere, care să îi ajute să recupereze decalajul școlar, teme, jocuri de socializare, jocuri de încredere, care să îi ajute să dezvolte mai ușor relații cu cei din jur.
„Sunt atât de fericită, încât nu mă mai pot opri din zâmbit”
„La o lună după începerea școlii, am fost în monitorizare și nu mi-a venit să cred cât de relaxați se simțeau copiii, e drept că erau și în compania unor profesori cu mult drag de a lucra cu ei. Am întrebat-o pe fetiță cum se simte și mi-a spus: Sunt atât de fericită, încât nu mă pot opri din zâmbit”, povestește coordonatorul de proiect Maria Mălureanu. În comparație cu liniștea care domnește în timpul orelor în clasele românești, inițial i s-a părut că e haos.
„Mi-am dat seama că era un haos foarte organizat. Erau doi învățători. Într-o parte făceau română și despărțeau în silabe. În partea cealaltă făceau matematică, erau niște exerciții. Era o fetiță care avea cerințe educaționale speciale, învăța să scrie și începuse să scrie cu litere magnetice. Alte fetițe erau încântate că citiseră o poveste și acum făceau o scenetă și voiau să ne arate. La aceste after school-uri, copiii sunt încântați, capătă încredere în ei. Relațiile între ei se strâng altfel”, spune Maria Mălureanu.
În jur de 150 de copii beneficiază în acest moment de programele afterschool din cele cinci comunități. Cei mai mulți dintre ei sunt copii cu situații foarte dificile acasă, cum este un băiețel din Dolj, care locuiește cu familia într-o casă mică și caută împreună cu familia prin gunoaie pentru a câștiga bani. Inițial renunțase la școală, apoi profesorii au reușit să îl readucă, car vine doar din când în când. La programul de afterschool vine însă în fiecare zi, povestește Maria Mălureanu.
„Simpla alocare de beneficii sociale nu scoate familiile din sărăcie”
Copiii incluși în program au fie rezultate slabe la școală, fie vin din familii foarte nevoiașe, fie vin din familii monoparentale, fie sunt nevoiți să muncească, de multe ori toate la un loc. Uneori e vorba despre copii care vin din familii în care cineva e grav bolnav, alteori vin din familii în care există situații conflictuale, deși acest lucru nu se reflectă și în situația lor școlară. Sunt nenumărate feluri în care un copil poate fi vulnerabil.
„Avem mai puține absențe la școală în rândurile copiilor care vin la afterschool. Apoi, acești copii își îmbunătățesc în mod real activitățile de scris sau citit. Ceea ce într-o țară care are în jur de 40% analfabetism funcțional este abordarea câștigătoare. Când le dai acestor copii din mediul rural o șansă, ei sunt conștienți că le-ai dat o șansă și ți-o întorc înapoi. Pur și simplu înfloresc”, spune Daniela Buzducea.
Cheia pentru ca acești copii să aibă o viață mai bună stă însă într-o abordare integrată. „Trebuie să ai asistent social la nivelul fiecărei comunități, un om care nu doar să învârtă hârtii, care să poată să meargă în comunitate, să cunoască situația de vulnerabilitate și să încerce să aducă serviciile în jurul acelor familii care sunt vulnerabile. Simpla alocare de beneficii sociale nu scoate familiile din sărăcie, vedem asta de zeci de ani, ci mai degrabă instalează și mențin o dependență de stat care este de-a dreptul periculoasă. Inclusiv pentru modelele pe care le propagă în rândul copiilor. Abordarea integrată trebuie să țină cont și de sănătate, și de educație, și de dezvoltare economică”, crede ea.
Sursă articol: https://republica.ro/iata-ce-s-a-intamplat-cu-150-de-copii-necajiti-de-la-tara-dupa-ce-in-satul-lor-a-aparut-zun-afterschool
