– E prima dată când donezi?
– Da. Am venit să donez pentru mami.
M. are 18 ani și e elevă la un colegiu din Ploiești. Zilele trecute a mers cu tatăl ei să doneze sânge la Centrul de Transfuzie Sanguină din Ploiești. Mama ei este internată la un spital din localitate și are nevoie de masă eritrocitară.
Aproximativ unul din 10 pacienți internați în secțiile de chirurgie, hematologie, oncologie are nevoie de o transfuzie. De multe ori acești pacienți necesită cel puțin două unități de sânge, sau produse derivate din sânge.
„Donarea de sânge nu este o activitate foarte cunoscută în România, din păcate. Există foarte multă reținere din partea publicului. Oamenii se tem în general de actul medical. Pentru o persoană sănătoasă, care nu a făcut vreodată o injecție sau analize, e un pic dificil să vină de bună voie și să vrea să fie înțepat la venă, să i se preleveze o cantitate suficient de importantă de sânge, o cantitate tolerabilă, de 450 de mililitri”, spune dr. Georgeta Hanganu, directorul Centrului de Transfuzie Sanguină din Ploiești.
Dr. Hanganu, care lucrează aici din 1990, încearcă permanent să atragă oameni sănătoși, a căror acțiune minunată de a dona sânge salvează viața unui anonim dintr-un spital la un moment dat: „Poate fi în orice moment o rudă, un prieten, cineva drag care are mare nevoie de sânge și care nu poate depăși acel moment fără gestul extraordinar al unui necunoscut care, într-o zi, intră pe Șoseaua Vestului 24 A , în Centrul de Transfuzie Ploiești, și vrea să doneze sânge.”
De cele mai multe ori, oamenii acționează doar emoțional, atunci când aud de un anume caz, de exemplu că un copil cu leucemie are nevoie de concentrat trombocitar, sau că undeva s-a întâmplat un accident și este nevoie de multă masă eritrocitară. Sau undeva au ars niște tineri, cum a fost la Colectiv, și este nevoie de plasmă și de masă eritrocitară.
„E foarte bine că se acționează și emoțional, atunci când e nevoie, dar aceste nevoi sunt în permanență, ele există zi de zi și nu sunt mediatizate. Sunt foarte mulți oameni care așteapă în spitale picătura salvatoare, oameni pentru care nimeni nu face promovare, dar care există acolo în fiecare zi și care au mare nevoie de ajutorul cuiva care e sănătos și care poate să le întindă o mână peste un spațiu, peste un timp, care poate să îi salveze în momentul respectiv”, sintetizează dr. Hanganu importanța donării de sânge.
Iar nevoia de sânge e continuă. Dacă văd știrea bombă – criză de sânge, oamenii reacționează. Dar nu trebuie să se ajungă acolo, spune medicul. Oamenii nu trebuie să intre în spital și să aștepte sângele, ci sângele trebuie să fie în spital și să aștepte pacientul care are nevoie. Este lucrul pe care dr. Georgeta Hanganu a încercat, an de an, să îl sădească în mintea și inima oamenilor.
„Bunul samaritean trebuie să fiu eu”
„Oamenii trebuie să fie conștienți că bunul samaritean trebuie să existe oriunde printre noi. Dacă vom aștepta ca bunul samaritean să fie altul, el nu va exista niciodată. Bunul samaritean trebuie să fiu eu. Cu mine trebuie să înceapă tot acest act al donării de sânge”, vede dr. Hanganu.
Uneori, la Centru vin oameni supărați. „Ne ceartă și ne spun că nu există sânge, ne spun că noi nu am făcut nimic. Atunci printr-o simplă întrebare – dvs de câte ori ați donat sânge? – încerc să îi fac să le treacă supărarea. Și supărarea le trece, pentru că atunci oamenii simt și înțeleg că nu au timp decât să se gândească la problemele lor. Fiecare are probleme majore, dar întotdeauna trebuie să știm că undeva, mereu, va exista un om cu probeme mult mai grele și mult mai importante decât problemele noastre de zi cu zi. Dacă avem timp să ne oprim o clipă și să facem un act pentru un necunoscut este mare lucru”, spune cu convingere medicul.
Fiecare dintre noi trebuie întâi să ofere ceva comunității și apoi să aștepte ca, la rândul ei, comunitatea să îi întoarcă serviciul.
„Noi suntem comunitatea, dacă toate astea nu pleacă de la noi, comunitatea nu ne va da nimic. Când dau celorlalți, și ceilalți îmi vor da mie”, este mesajul transmis oamenilor de cei de la centrul de transfuzie.
Iar oamenii au înțeles. Numărul de donări a crescut în fiecare an. Dacă în 2010 CTS Ploiești a avut 12.000 de donări de unități de sânge, anul trecut au fost peste 22.400 de donări.
Centrul de Transfuzie Sanguină Ploiești dispune de o bază importantă de date, constituită începând din anul 2000. Aici, oamenii care donează își lasă numărul de telefon și sunt contactați personal, atunci când este nevoie de anumite produse de sânge sau atunci când scad rezevele dintr-o anumită grupă de sânge.
„Numărul populației în România nu a crescut, dar diversitatea patologiei a crescut. Toate tehnicile medicale chirurgicale au explodat, din punct de vedere al științei. Totul însă trebuie susținut cu produse de sânge”, subliniază dr. Hanganu.
„Încercăm să facem partea nevăzută a muncii unui chirurg care face un transplant sau care schimbă o valvă la inimă”
În spatele fiecărui mare chirurg care face un transplant există o armată care muncește pentru acea intervenție, iar din această armată se mândresc că fac parte și cei de la centrul de transfuzie Ploiești.
„Încercăm să facem partea nevăzută a muncii unui chirurg care face un transplant, care schimbă o valvă la inimă, a muncii oncologului care tratează o leucemie. Un pacient cu leucemie, atunci când este supus tratamentului cu citostatice, trebuie să primească trombocite de la șase persoane pe zi. Atunci când este transplantat un ficat, de exemplu, pacientul poate să primească produse de sânge și de la 60 de oameni”, explică dr Georgeta Hanganu nevoia de donatori.
În România nevoia de sânge crește zi de zi, spune medicul. Din acest motiv oamenii trebuie să vină să doneze. Ei trebuie să știe că mereu este nevoie de sânge. Niciodată nu se aruncă nicio pungă de sânge. Niciodată nu se aruncă un anumit component. Totul se folosește, pentru că mereu apar noi provocări ale bolilor, ale patologiei. Mediul pe care noi l-am stricat și l-am antropizat atât de mult se răzbună pe noi.
„Diversitatea patologiei face ca anumite persoane care altă dată erau condamnate, după un diagnostic sumbru, la deces în jumătate de an, acum pot să trăiască încă cinci, poate 10 ani, dar în acest timp ei trebuie susținuți cumva de anonimi care vin și donează sânge, de mâinile astea cu vene bune, care vin și se oferă nouă zi de zi. Acesta e un lucru extraordinar!”, punctează dr Hanganu.
„Nu așteptăm să vină criza. Pacientul din spital nu are timp să aștepte”
Colectarea de sânge nu se oprește. „Niciodată nu așteptăm să vină criza, momentul critic”, spune dr Hanganu. Pacientul din spital nu are timp să aștepte.
Echipa de la CTS realizează săptămânal colecte, prin deplasarea în multe locuri unde oamenii sunt doritori să doneze, dar nu au timp să vină la centru.
Cu o zi înainte de interviu, dr. Hanganu fusese la o colectă organizată de o fabrică din Câmpina, unde acest tip de acțiune a devenit o tradiție.
„Colecte sunt organizate în firme care au un conducător care a înțeles mesajul nostru și care acceptă ca angajații săi să piardă timp din timpul de muncă și să vină să doneze”, spune dr Hanganu.
Înainte cu o săptămână, la CTS au fost să doneze sânge pompierii de la detașamentele din Prahova, iar mai înainte, jandarmii.
„Toată lumea are o față rea și una bună. Eu sunt un om fericit, pentru că mă izbesc de fața bună și frumoasă a oamenilor”, zâmbește medicul.
În registrul uriaș de pe masa sa sunt programați la donare și jandarmii montani din Sinaia, apoi poliția. „Sunt mulți, s-au organizat și au venit să doneze. Pompierii sunt una dintre instituțiile noastre de suflet, fac parte din ISU, avem o colaborare foarte bună cu toate detașamentele de pompieri”.
Motocicliștii de la „Roata de foc” organizează anual colecte de sânge. „Sunt uimitori!”
Recent echipa de la centrul de transfuzie Ploiești a participat la o acțiune de colectă organizată de Asociația motocicliștilor „Roata de foc” din Câmpina.
„Este un grup de oameni extraordinar. Ei organizează de mai mulți ani, e o tradiție, minimum de două ori pe an, o activitate de donare de sânge la Casa de cultură din Câmpina. Ei cheamă oamenii din oraș, oamenii se programează. Motocicliștii, care văd mereu accidente, se implică, obțin sponsorizări, celor ce vin le oferă tratații, suc, prăjituri. Este ca o serbare foarte frumoasă”, spune cu admirație directorul centrului.
La fiecare donare se acordă șapte tichete de masă și o zi liberă de la serviciu pentru cel ce merge să doneze. Celor din afara orașului li se decontează biletul de microbuz.
„Drăguții ăștia de băieți, mocicliștii, nu numai că donează și ei, ca organizație, dar cheamă și oamenii din Câmpina. Motocicliștii donează toate tichetele de masă. Oamenii din Câmpina care doneză sânge lasă și ei într-o urnă câte un tichet, două sau pe toate. Apoi cu ele motocicliștii cumpără alimente și le duc undeva, la niște copii. Astfel ei dau mai departe gestul bun început. Sunt uimitori!”, spune cu admirație dr. Hanganu, care anul trecut a avut 60 de acțiuni de colectă. Anul acesta și-a propus să crească numărul de donări.
„La TV tot apare mesajul «beți 2 litri de apă pe zi». Eu mor de ciudă. Mesaje esențiale ar fi cele cu «donați sânge»”
Oamenii sunt foarte săritori și dornici să ajute. Dacă oamenii înțeleg că nimic neplăcut sau necinstit nu se ascunde în spatele mesajului transmis, ei reacționează imediat. Afirmații de genul că românii sunt mai puțin sensibili decât europenii, și ca urmare doar sub 2% donează, față de 10% în cazul celorlalți europeni, i se par incorecte medicului. Pe de altă parte la TV, în locul mesajelor cu încurajarea consumului a doi litri de apă zilnic, ar putea fi mai utile mesaje pentru încurajarea donării de sânge, crede dr Hanganu.
„Românii nu sunt mai puțin sensibili, sunt mai puțin informați. Noi avem mai puține preocupări spre promovare. Dacă un om aude în fiecare zi sau la două zile un mesaj, până la urmă îl recepționează. La TV tot apare mesajul beți 2 litri de apă pe zi. Eu mor de ciudă. Oricum îi beau dacă am timp sau dacă nu am timp nu îi beau. Dar mesaje esențiale precum donați sânge, donați celule stem, înscrieți-vă în Registrul donatorilor de celule stem – acestea sunt extraordinar de importante. Dar probabil nu le vede nimeni…”, adaugă dr Hanganu.
Potrivit legii 282 din 2005, privind organizarea activităţii de transfuzie sanguină, un bărbat poate să doneze de 5 ori pe an, iar o femeie de 3 ori pe an. „Nu e important e să vii tu de foarte multe ori, dar dacă odată cu tine îți aduci și comunitatea și fiecare om sănătos donează măcar de două ori pe an, acesta e un lucru extraordinar”, sună îndemnul medicului.
60% din sângele recoltat la Ploiești ajunge la spitalele din Capitală
Centrul de transfuzie sanguină Ploiești a fost modernizat în cadrul etapei 2017-2018 a programului „O șansă pentru viață”, derulat prin parteneriatul Fundației Vodafone România cu Asociația React.
Proiectul de modernizare a centrului din Ploiești a inclus renovarea spațiilor care acoperă traseul donatorului, cabinetele de consultații și zonele dedicate activităților suport, având o suprafață totală de aproape 1.700 de mp, precum și dotarea cu mobiler medical pentru sala de așteptare. Finanțarea acordată de Fundația Vodafone România în acest proiect a fost de aproape 150.000 de lei.
Centrul de la Ploiești este al doilea centru de transfuzie din România, după cel din București, din punct de vedere al volumului activității și al importanței contribuției pe care o aduce în acoperirea cererii de produse de sânge pentru spitalele din București. Centrul are o activitate de peste 50 de ani și nu mai fusese renovat din 1999. În prezent, acesta deservește direct 10 spitale din județul Prahova. Circa 60% din sângele recoltat aici este trimis către spitalele din București.
„Acest proiect a pornit atunci când Vodafone avea sediul în Ploiești. Atunci Fundația Vodafone și Vodafone organizau acțiuni de colectă mobilă și mergeam la ei la sediu. Odată i-am întrebat: De ce nu vreți să veniți la noi la sediu să vedeți că e frumos, dar ați putea să faceți și mai frumos. Și asa a demarat acțiunea. Cred că au fost sensibilizați și din altă parte, dar acțiunea lor a fost minunată, pentru că ideea de bază e că dacă vrei să aduci donatorul într-un centru de sânge, fă-l să-i placă. Nimeni nu va intra într-o clădire dărăpănată, nimeni nu se va așeza pe un scaun rupt, pe un scaun ruginit, vechi, nimeni nu va dori să pună mâna pe clanța unei uși ruginite, nimeni nu va dori să doneze sânge acolo unde echipamentul se dărâmă sub el”.
Foto și video: Alexandra Pandrea
