„Dacă nimeni nu îl ia în asistență, îl vreau eu în plasament” – a fost replica doctorului Mirela Siminel (foto) pe care a transformat-o în acțiune. Așa că, după ce și-a terminat programul la spital, medicul s-a oprit la sediul Direcției de Protecție a Copilului Craiova și a cerut plasamentul prematurului pe care îl avea în grijă de trei luni în secția de Neonatologie de la Filantropia. Nouăzeci de zile mai târziu, băiețelul a ajuns în familia Siminel și nu a mai plecat. Acum are părinți și frați și „este minunea tuturor”.
Mirela Siminel este o legendă în spitalul craiovean Filantropia. Pentru că e bătăioasă. Pentru că nu își lasă pacienții. Pentru că își crește echipa și pentru că vrea aparatură de top în secția de Neonatologie pe care o conduce. Nu ca să se fălească cu ea la vizitele oficiale, ci ca să ofere șanse crescute prematurilor și nou-născuților cu probleme de sănătate ajunși – din toată Oltenia – la Filantropia, într-o maternitate de nivel II.
Pe doctorul Mirela Siminel viața și profesia au învățat-o ce înseamnă ajutorul și binele făcut real, nu doar atunci când îți sună telefonul că urmează să primești un caz grav. Iar ei îi sună telefonul permanent. În urmă cu câteva zile, în secție a ajuns un copil născut înainte de termen, la 32 de săptămâni. Venea de lângă Târgu Jiu iar spitalul cel mai apropiat nu avea capacitatea de îngrijire necesară, așa că nou-născutul a fost adus la Spitalul Clinic Municipal Filantropia, în secția care i-a devenit șansă.
Cazul nu este singular. Tot aici a ajuns prin transfer un prematur de 29 de săptămâni ce cântărea 1200 de grame. Nu s-a găsit niciun loc pentru el în regiune, nici la București, iar secția de Neonatologie condusă de Siminel a rămas speranța. Medicul de la SMURD, care a adus fătul, a întrebat-o în ziua următoare dacă acesta mai trăiește. Datorită sistemul de ventilație de care secția dispunea nou-născutul a fost stabilizat. „Acele ore au fost definitorii pentru starea lui de sănătate. Dacă nu ajungea la noi, sau ar fi ajuns mai târziu, se puteau instala deficitele neurologice”, spune doctorul Mirela Siminel.
Sunt situații când o naștere cu risc se poate întârzia, explică Siminel, pentru că problemele se multiplică atunci când fătul este mai mic. Însă, în multe cazuri, o astfel de decizie nu este posibilă. „Dacă nu îi stabilizezi copilului funcția respiratorie și cea cardiacă, riscul de deces este foarte mare. Fiecare oră, ca să nu spun că fiecare minut, contează. Fără stabilizare saturațiile fătului sunt mici și atunci creierul este privat de oxigen”. Fiecare secundă fără oxigen înseamnă traume pentru copil, iar nevoia de aparatură performantă în bătălia cu moartea este vitală.
În ultimii cinci ani, clinica de Neonatologie a Spitalului Municipal Filantropia din Craiova a înregistrat 1.600 de cazuri de terapie intensivă. O treime au fost prematuri și dismaturi care au avut nevoie de îngrijiri complexe. Și tot în aceeași perioadă peste 150 de cazuri in utero au fost direcționate către clinică.
Mirela Siminel și-a dorit ca secția ei „să crească” pentru a gestiona cazuri cât mai complexe. „Nu se știa ce meserie avem, pentru că oamenii abia pronunțau <neonatologie>, iar pentru mulți nici nu existam”, își amintește doctorul. Cu fiecare viață salvată, cu fiecare copil externat sănătos din spital a reușit să câștige încrederea comunității.
În spital însă, în cei 25 de ani de profesie, a văzut ce înseamnă diferențele între generații și trântitul de uși în față, așa că a ales să-și formeze o echipă pentru care să primeze binele pacientului.
Deși maternitatea în care lucrează este de nivel II, ea dispune de o infrastructură suficient de dezvoltată pentru a răspunde apelurilor din regiune și este printre puținele din țară, de acest nivel, care poate oferi copiilor ventilație mecanică. Spitalul Județean Dolj are o maternitate de nivel superior (III), dar nu face față cazurilor grave care se adună din județele vecine, așa că Filantropia menține echilibrul fragil în sistemul de sănătate.
„Am creat între timp backup-uri, alte camere, alte saloane, care se pot face transforma rapid în terapie intensivă, pentru că există urgențe. La spitalul nostru nu avem secție de chirurgie pediatrică, aceasta este doar la Spitalul Județean. Așadar, cazurile de pneumotorax, cazuri de chirurgie pediatrică ori alte diagnostice rare merg acolo”, explică Siminel.
Știe că fiecare nou-născut refuzat la internare sau redirecționat către o altă secție înseamnă mai puțin timp disponibil pentru salvarea acestuia. Așa că vrea nu doar o echipă instruită, ci și aparatură performantă.
În timp, lucrurile s-au mai schimbat în bine la neonatologie, cu sprijinul spitalului, ori prin donații. Filantropia dispune acum de o stație de monitorizare, un soi de „cameră de control”, de unde personalul poate vedea ce se întâmplă la fiecare pat conectat la aparate. Secția a fost regândită în jurul nevoilor copiilor.
Neonatologia are, în acest moment, cinci paturi de terapie intensivă, iar ultimele renovări s-au făcut în 2019, când compartimentul de terapie intensivă și întreaga clinică au fost reabilitate. Au fost suplimentate și sursele de oxigen și aer comprimat, așa că aparatura poate fi mutată în orice loc din secție, în funcție de nevoile nou-născuților. Printr-o finanțare oferită de Fundația Vodafone România, Fondul Viață pentru Nou-Născuți, o asociație locală – Dincolo de Azi – a achiziționat noi echipamente care să asigure îngrijiri complexe pentru prematurii din regiune, precum un ventilator cu înaltă frecvență destinat feților cu greutate sub un kilogram. Aceștia pot fi astfel stabilizați până când se poate efectua transferul către o clinică de nivel superior: „Acest tip de ventilație este specific pentru copilul sub un kilogram sau cu hipertensiune pulmonară – copii pentru care pe ventilatorul normal ai nevoie de presiuni extrem de mari ca să-l stabilizezi, explică Mirela Siminel. Din sprijinul financiar al Fundației Vodafone România (835.000 de lei) în secție vor ajunge și trei noi ventilatoare neonatale, șase resuscitatoare și trei aparate de ventilație non-invazivă.
Mirela Siminel știe că nevoile sistemului de sănătate publică vor crește. Spune că nu de mult copii prematuri sau cu greutate foarte mică erau considerați avortoni și nimeni nu lupta pentru salvarea lor. Azi însă, speranța de viață a crescut. Deja se vorbește despre șanse în cazul unui făt de 700-900 de grame și sunt foarte mulți cei care supraviețuiesc având la naștere 1000 – 1500 de grame.
Când ai grijă de un nou-născut prematur implicarea emoțională există, iar când acesta petrece luni de zile internat devine parte din secție. E cumplit când eforturile medicale nu reușesc să-l salveze. Fiecare poveste lasă o rană, nu doar fotografii în telefonul celui care a încercat să-l salveze. Adunate, poveștile înseamnă pentru medici și asistente extenuare. Gărzile lungi și cazurile complicate nu ajută personalul, iar Siminel recunoaște că presiunea o resimt mai ales asistentele.
Pentru șefa secției de Neonatologie de la Filantropia mamele minore reprezintă un motiv ridicat de îngrijorare, la fel și cazurile nou-născuților abandonați, ori ale mamelor aflate în situații vulnerabile. Așa că încearcă, alături de colegii ei, să schimbe destine.
Există două asistente medico-sociale care au grijă de mamele vulnerabile, iar la nivelul spitalului – un psiholog, care le poate consilia pe mame. „Ajutăm cât putem procesul de atașare dintre mamă și copil. Oricât ar fi de tânără mămică încercăm să o conectăm la copil pentru că, dacă acest atașament se produce în primele zile, el rămâne pe toată viața. Uneori atașamentul acela nu e. Vedem că mama nu vrea să pună mâna pe copil, pleacă, încearcă să-i dea lapte praf și nu să îl pună la sân..Sunt semne că ea nu ar vrea să participe. Încercăm să-i oferim aici toate posibilitățile unui centru maternal, să-i spunem așa, unde poate sta și trei luni”, explică Mirela Siminel.
Când e întrebată de unde îi vin rezervele de putere, medicul spune că acasă își găsește curajul: „Marea mea șansă este că, în momentul în care deschid ușa casei, de sub un pat iese un copil, de peste o masă vine altul, dintr-un loc sare unul și copiii mă înconjoară. Nu apuc să las geanta jos, că ei sunt pe mine și îmi dau din nou viață”. Împreună cu soțul ei, Mirela Siminel are cinci copii. „Spuneam că putem face bine în orice fel, că nu e nevoie de ceva anume, dar s-a întâmplat să apară Ana Maria. Au trecut 12 ani de atunci și în timp familia li s-a mărit cu alte două fete, apoi cu un băiat și cu încă unul, născut chiar în spitalul în care Mirela Siminel lucrează. Prematur, cu o greutate mică, copilul a ajuns în casa Mirelei, care s-a decis să îl crească ea văzând că asistentele maternale îl refuză. Așa că, după o oprire la sediul Direcției de Protecție a Copilului și încă o perioadă de formalități, băiețelul a ajuns acasă, unde are părinți și frați. A fost un drum greu, spune Mirela Siminel, dar „acum este minunea tuturor”.
În România, la fiecare șapte ore, un nou-născut moare într-o secție de neonatologie insuficient dotată. Trimite un sms cu textul RITM la 8845 și donează 2 euro / lună pentru nou-născuții cu grave probleme de sănătate. Împreună putem ține România în viață. Oferă-i și tu o bătaie de inimă!
Articol realizat cu sprijinul Asociației pentru Relații Comunitare.
Sursa: republica.ro
