Curtea Palatului Elisabeta din București, reședința familiei regale a României, e plină de copii care aleargă de colo până acolo. Unii fac tir cu arcul și trag spre ținte mari cu săgețile cu ventuze. Alții joacă badminton, iar alții mănâncă brioșe și vată de zahăr pe băț, în pauza dintre două ateliere. De jur împrejur, voluntari cu poftă de joacă le pun creativitatea la treabă și îi ajută să realizeze mici obiecte de artizanat și lucrări pline de culoare. La unul dintre ele, voluntarele le confecționează băieților și fetițelor papioane colorate după pofta inimii.
La altul, copiii își împletesc coronițe din flori de câmp, iar doi pași mai încolo pasionații de construcții învață cum pot crea roboței din Lego. Vizavi se modelează cănuțe de lut pentru pitici, ori bărci și avioane din hârtie. Pe o pânză uriașă, mai mulți copii pictează cu degețelele. Și nu departe, cei mici învață să picteze într-un fel mai neconvențional de atât: cu sfoară.
E 1 iunie și copiii fac ceea ce ar trebui să facă. Se joacă și învață prin joacă, la un eveniment organizat de ziua lor de Fundația Regală Margareta a României și Fundația Vodafone România.
În curtea Palatului Elisabeta se află aproape 200 de copii ce merg la centrele sociale de tip after-school pe care cele două fundații le susțin în județele Argeș, Constanța, Ialomița, Ilfov, Teleorman și București, în cadrul programului Investiție în Mediul Rural. Acolo copiii își fac temele și primesc la prânz o masă, dar beneficiază și de activități non-formale, în timpul cărora își pot dezvolta abilitățile socio-emoționale.
Când începi să ai grijă de un copil, schimbările se văd aproape imediat
„Eu cred în primul rând că e important ca fiecare copil să fie fericit, să copilărească, să nu aibă griji. Din păcate, sunt copii care rabdă de foame, copii care nu pot să meargă la școală pentru că fie nu au încălțăminte, fie nu au îmbrăcăminte, părinții nu pot să plătească transportul până la școală. La centrele Școală după școală, copiii își fac temele și încearcă să recupereze întârzierile pe care le au în activitatea școlară, primesc o masă, dar avem grijă să existe mereu activități care le permit să fie copii. De aceea am și organizat astăzi acest eveniment, în timpul căruia să se bucure și să învețe prin joacă. De aceea, la vară, toți copiii din programul Investiție în Mediul Rural, 450 la număr, vor merge într-o tabără”, spune Angela Galeța, președinte al Fundației Vodafone România.
Sorin Marinescu, coordonator de programe la Fundația Regală Margareta a României, a văzut de nenumărate ori că simpla acoperire a nevoilor imediate nu ajută un om în devenire să se dezvolte. Și nici ajutorul la teme nu este suficient, dacă nu este însoțit de căldură umană și contexte „altfel” de învățare. „Se vede imediat pe un copil când începi să ai grijă de el. L-am întrebat pe un coordonator de centru care sunt cele mai mari schimbări. Și, dincolo de faptul că nu mai rămân repetenți, ce-ți sare imediat în ochi este că nu se mai bat. Ci relaționează, socializează”, explică Sorin Marinescu.
Adrian Silimon, coordonatorul centrului din Turnu Măgurele, povestește că o parte a activității o constituie discuțiile cu părinții celor 40 de copii care îl frecventează. „La început, părinții au fost reticenți, dar după un timp, când și-au dat seama că toți au probleme comune, au început să se deschidă”, a explicat Silimon care a venit însoțit de mai mulți copii care au prezentat audienței un dans popular. În județul Ialomița, la Mărculești, coordonatoarea centrului, Elena Bănică, și soțul ei, preotul Angelo Bănică, au inclus în programul after-school-ului o activitate cu specific local. „La Mărculești, a fost omologat costumul popular ialomițean și există doamne, trecute de 75 de ani, care au gherghef, care știu să îl coasă și îi pot învăța pe copii. Așa că încercăm să înviem această tradiție”, explică ea.
Printre copiii veniți de 1 iunie la Palatul Elisabeta s-a aflat și o micuță gimnastă, Roxana Teodora Gene, de la Asociația pentru Dezvoltare Comunitară Cumpăna. La 8 ani, este campioană națională la gimnastică ritmică și, ca să ajungă acolo, se antrenează câte trei ore în fiecare zi. Ce o motivează să facă acest sport? „Înainte făceam dansuri, dar am văzut câteva fete făcând gimnastică ritmică. Mi-a plăcut că era mai interesant și mai greu”, își explică fetița alegerea.
„Copiii trebuie să să înțeleagă că suntem conectați între noi și că lucrurile pe care le exprimăm contează”
La Palatul Elisabeta, copiii invitați să se joace de 1 iunie, i-au avut alături de ei la ateliere pe 20 de voluntari ai Fundației Vodafone România, care le-au fost parteneri de lucru și de joacă. Coordonatoarea acestora este Veronica Brînză, project Manager la Fundația Vodafone România.
„Avem 20 de voluntari din partea Fundației Vodafone, atât din cadrul companiei Vodafone, cât și din afară. Eu am dat strigare, ca de fiecare dată, și ca de fiecare dată mulți dintre colegii noștri au răspuns afirmativ. Unul dintre atelierele mele preferate este atelierul Pânza Magică. Există un ghem de sfoară colorată și acest ghem de sfoară se aruncă în cadrul unui cerc, de la un copil la celălalt, după ce copilul spune ceva drăguț despre colegul său. În felul acesta se formează o pânză, ca de păianjen, care exprimă ideea de conectivitate. Copiii trebuie să să înțeleagă că suntem conectați între noi și că lucrurile pe care le exprimăm contează, arată Veronica Brînză.
Alături de copii au fost, la sfârșitul săptămânii trecute, și voluntari vârstnici ai Fundației Regale Margareta a României. La 63 de ani, doamna Ludmila, de la Centrul Comunitar Generații din sectorul 6, confecționează papioane roz pentru două fetițe. A început să facă voluntariat în urmă cu patru ani, după moartea soțului său. „Am vrut să găsesc o cale de a merge mai departe”, povestește doamna Ludmila care a devenit una dintre bunicile celor 50 de copii care vin la centru. Face împreună cu copiii tablouri, îi învață să facă decorațiuni, folosind tehnica șervețelului, dar este alături de ei în mai multe situații. „Ei simt nevoia să ne implice și în alte activități: să mergem cu ei la masă, să jucăm badminton, să alergăm cu ei. Sunt ca nepoții mei, sunt un balsam pentru suflet”, spune ea. E o relație în care nu se poate spune exact cine oferă și cine primește cu adevărat.
