În 2017, când a părăsit centrul de plasament din Băicoi unde a fost instituționalizat de la doi ani, Fili, pe numele său întreg Ionuț Filișan, s-a trezit „aruncat în groapa cu lei”, cum spune el.
După 16 ani în grija statului, nu-și găsea locul în viața de „afară”, unde oamenii muncesc, își plătesc facturile, își fac planuri de viață și încearcă să se țină de ele. Pentru o foarte scurtă perioadă, lucrurile au mers acceptabil: și-a găsit o cameră într-un cămin de nefamiliști, s-a angajat la o brutărie, s-a îndrăgostit de o fată. Apoi a simțit că pierde controlul: relația nu a mers, lumea îi părea dezamăgitoare, iar responsabilitățile prea puțin ofertante. „Eram într-o depresie, nu prea mă gândeam la muncă, iar patronul brutăriei mi-a zis: Ori îți revii, ori de mâine pleci”. Așa a ajuns să schimbe, unul după altul, vreo șapte joburi.
„Eram singur și eram în situația de a ajunge pe străzi sau de a găsi o cale să îmi fie bine”, povestește tânărul. Directoarea centrului de plasament i-a spus că o organizație umanitară din Ploiești, Concordia, are un program pentru tinerii care au părăsit sistemul de protecție. A ajuns aici în urmă cu 10 luni. Iar de atunci lucrurile au început să să schimbe pentru el.
Concordia este o organizație care oferă servicii pentru copiii și tinerii care sunt sau au fost sub tutela statului, dar și pentru cei care provin din familii defavorizate. La sediul din Ploiești al organizației funcționează școala de meserii, unde, vreme de 10 luni, tinerii trecuți de 18 ani deprind abilitățile de care au nevoie pentru începutul unei vieți independente. La finalul lunii iunie, 46 de tineri proveniți din centrele de plasament sau din familii sărace au absolvit cursurile de brutari, bucătari, ospătari, horticultori sau tâmplari la Concordia, iar doi dintre ei se află acum la un stagiu de pregătire în Italia. Ceilalți, au făcut practică în hoteluri și restaurante din Prahova și București și cei mai mulți dintre ei și-au găsit deja locuri de muncă, spune Ramona Năstăsache, coordonatoarea Școlii de Meserii Concordia.
„Încercăm foarte mult să simulăm realitatea, să reproducem cât mai fidel situațiile la un loc de muncă. 75% din ceea ce facem aici este exercițiu practic și doar 25% teorie. Organizăm stagii de practică în Prahova și București, astfel încât tinerii să înțeleagă care sunt cerințele și beneficiile unui loc de muncă”, explică Ramona Năstăsache. Pe toată perioada programului, susținut financiar în ultimul an de Fundația Vodafone România, cursanții au cazarea și masa asigurate.
Fenomenul tinerilor care, deși termină liceul, sunt slab pregătiți
Atunci când ajungi la Școala de Meserii te simți ca într-un hotel. Din difuzoare se aude muzica, sala de mese reproduce fidel o sală de restaurant ce își așteaptă clienții, cafeneaua, cu un meniu mare desenat cu creta pe perete, e mobilată și utilată întocmai ca una în care să îți petreci o după amiază cu prietenii, iar bucătăria este făcută conform normelor Direcției Sanitar Veterinare.
Pe geamurile mari se vede o terasă colorată, amenajată de voluntari ai Fundației Vodafone România, iar spațiul verde din preajma corpurilor de clădire este întreținut de cursanții la horticultură, la fel ca sera de legume. Ceva mai încolo se află brutăria, în timp ce atelierul de tâmplărie se află într-o altă localitate, aflată la nord-vest de Municipiul Ploiești – Ariceștii Rahtivani.
Condiția pentru ca tinerii să ajungă aici este să fi absolvit minimum opt clase, însă unii dintre cursanți au și liceul terminat. Acest lucru nu înseamnă însă că nivelul de pregătire le-ar permite să funcționeze independent în societate. Din acest motiv, o parte din cursuri se concentrează pe consiliere vocațională, dezvoltarea abilităților de viață, deprinderea unor cunoștințe minime de matematică.
„Pe mulți dintre ei nu i-a întrebat nimeni ce vor să se facă atunci când vor fi mari sau, dacă i-a întrebat, nu le-a oferit susținerea necesară. Noi avem un proces de selecție pentru că nu poți să admiți la cursul tău un tânăr care nu poate să facă niște calcule minime sau nu știe să scrie și să citească și sunt cazuri în care asta se întâmplă. Din păcate, fenomenul tinerilor slab pregătiți care termină un liceu există și în rândul celor care au familii. Avem un program pe care ei îl urmează în paralel, numit Școala pentru viață, unde fac cursuri de matematică aplicată, limba engleză, educație civică, creativitate și dezvoltare personală. La matematică, în funcție de nivelul lor de cunoștințe, avem o grupă cu tineri mai slab pregătiți și, dacă este cazul, începem cu operații simple – numere de la 1 la 10, tabla înmulțirii. Și o altă grupă, de avansați, unde lucrăm cu unități de măsură, cu fracții, transformări, regula de trei simplă, pe care ei o folosesc foarte mult în rețete”, explică Ramona Năstăsache.
La cursuri, sunt utilizate atât imagini și înregistrări audio, cât și filme și jocuri de rol. Într-o sală circulară au loc cursurile de educație civică, în care tinerii exersează situații de viață – Cum te comporți atunci când călătorești cu autobuzul? Sau ce faci atunci când ești martorul unui conflict? Într-o altă sală, cu calculatoare, cursanții învață să își caute un job pe internet, să își facă un CV sau să răspundă întrebărilor la un interviu.Totodată, trainerii de la Concordia îi ajută să facă o simulare a câștigurilor și cheltuielilor pe care le-ar putea avea și cum să le administreze pentru a reuși să se mențină pe linia de plutire.
Au gătit pentru președintele Austriei
La Concordia, tinerii gătesc și servesc masa pentru colegii lor și primesc feedback, atât de la aceștia, cât și de la traineri. În plus, sunt rugați să se autoevalueze, pentru a putea să își privească obiectiv, atât greșelile, cât și calitățile. Periodic, aici vin chefi cunoscuți cu care cursanții gătesc, dar și personalități pentru care pregătesc masa. „Când lucrează cu chefii, învață lucruri noi, dar și moduri diferite de lucru, așteptări diferite. Acest lucru îi inspiră, îi motivează și le crește și stima de sine. Mulți vin cu stimă scăzută, dar, în urma unor astfel de evenimente, capătă încredere în ei. În octombrie anul trecut, a fost la noi președintele Austriei și au fost foarte mândri că i-au gătit”, povestește Ramona Năstăsache.
Cazul fiecărui elev este analizat de o comisie din care face parte, alături de traineri, un psiholog. Pentru fiecare cursant sunt stabilite obiective, care sunt apoi reevaluate la intervale regulate de timp. După o viață în centrele de plasament, aproape toți au nevoie să își crească stima de sine.
„De ce să mai spun ceva, dacă nimeni nu mă înțelege?”
La început, lui Fili îi era de exemplu, greu să discute cu oamenii din cauza unei particularități de vorbire. „Fiind rârâit mi-era foarte greu să vorbesc cu oamenii. De ce să mai spun ceva dacă nimeni nu mă înțelege? Decât să repet de 100 de ori preferam să tac. Și aici am început să comunic foarte mult cu oamenii, să nu-mi mai fie rușine”, spune el. Tot aici și-a descoperit abilitățile de ospătar și barrista: prin rotație, toți cei care învață ospătărie învață să facă cafea cu spumă de lapte, limonade și cocktailuri nealcoolice.
„Am descoperit că am îndemânare, că îmi place să relaționez cu oamenii”, spune Fili, care după curs va rămâne la Concordia, ca asistent de training.
Pe coridorul unde se află dormitoarele sunt expuse pe pereți fotografiile cursanților, făcute chiar de către unul dintre ei. Îmi atrage atenția fotografia unei fete zâmbitoare și luminoase. „Frumoasă poză”, spun eu. „Frumoasă și fata”, replică Fili.
Este prietena lui, care a absolvit cursul de brutari și lucrează la o simigerie din oraș. Speră că vor reuși să se mute împreună. „Ne dorim să lucrăm, iar într-un an-doi, să ne luăm un apartament prin credit Prima Casă”, spune tânărul.
