„Nu mi s-a întâmplat niciodată să îmi găsesc elevii plictisiți, lipsiți de chef. De fiecare dată când începe programul after-school, mă întreabă: Doamna, ce facem astăzi? Așa că niciodată nu pot să mă las pradă oboselii, trebuie mereu să inventez ceva”, spune Iuliana Mănescu, profesoară de limba română la Școala Gimnazială Scundu, județul Vâlcea.
Împreună cu alți trei colegi, Iuliana Mănescu se ocupă de programul after-school la care iau parte toți cei 30 de elevi de gimnaziu din Scundu. În fiecare zi de școală, copiii primesc aici o masă caldă, își fac temele sau lămuresc lucruri rămase neclare în timpul orelor. În plus, au parte și de activități care să îi ajute să comunice și să se înțeleagă mai bine. În sistemul românesc de învățământ, care încurajează competiția și individualismul, rivalitățile dintre copii se nasc ușor. Mai rare sunt însă prilejurile în care elevii au ocazia să vadă ce au în comun, nu ceea ce îi desparte.
Bomboanele care îi ajută pe copii să spună ce îi doare
Odată, Iuliana Mănescu a venit la after cu un castron de bomboane, aflate în ambalaje de diferite culori. Fiecare dintre copii putea să își aleagă oricâte și de orice fel, însă fiecare bomboană avea un „preț”. Pentru o bomboană în ambalaj de culoare roșie, elevii trebuiau să vorbească despre un lucru care îi înfurie. Pentru una în ambalaj de culoare verde, despre un lucru care îi întristează. Pentru una în ambalaj de culoare galbenă, despre ceva care îi bucură. Copiii au descoperit cu toții că îi întristează același lucru: să își vadă părinții certându-se. „Asta i-a apropiat un pic”, crede profesoara.
Copiii, care învață în afterschool-ul organizat de Fundația World Vision, cu sprijin financiar de la Fundația Vodafone România, au fost în această vară în vacanță la Straja.
„Nu mă așteptam să fie atât de entuziasmați, am avut surpriza să-i văd participând cu tot sufletul la absolut toate jocurile. Jocurile erau bazate pe cooperare, ca să reușească să ducă o sarcină la bun sfârșit trebuiau să lucreze împreună, iar asta i-a ajutat”, spune Iuliana Mănescu. Cei mai mulți dintre copiii de la afterschool au rar ocazia să iasă din localitatea în care s-au născut, cu atât mai puțin pentru o vacanță. Mulți au responsabilități în gospodărie sau trebuie să aibă grijă de frații mai mici. Câteodată s-a mai întâmplat ca un copil să nu poată participa la activități pentru că trebuia să aibă grijă de animale. „Însă aceste lucruri au rămas excepții. Părinții au înțeles că e important să își lase copiii la afterschool, să îi ajute să rămână copii, să învețe și să-și facă un viitor mai bun”, povestește Iuliana Mănescu.
„Ați auzit cuvântul simfonie. Dar ați ascultat vreo simfonie?”
Profesoară de limba română, aceasta încearcă să găsească moduri inedite în care să-i atragă spre lectură și să îi provoace să scrie. Când au avut de studiat la clasă Călin (file din poveste), de Mihai Eminescu, a reușit să îi determine să citească poemul cerându-le să îl ilustreze cu desene făcute de ei.
Ca să îi încurajează să scrie, a făcut cu copiii o revistă a clasei, în care aceștia au putut să istorisească întâmplări din viața lor și să povestească despre lucruri care îi interesează de la youtuberii preferați la parkour. În timpul Săptămânii Altfel, au improvizat în sala de lasă un studio de televiziune.
„Pe tabla smart, oferită de Fundația Vodafone România, am proiectat diferite imagini sau harta țării și temperatura din marile orașe. Copiii au filmat și au editat singuri materialele, au pus burtiere, am fost surprinsă să văd cât sunt de pricepuți la asta”, spune Iuliana Mănescu.
Altădată profesoara a întâlnit într-un text pe care îl studiau o expresie „o simfonie de culori”. I-a întrebat: „Voi știți ce este aceea o simfonie?”. A avut surpriza să afle că nu, iar atunci le-a ales câteva fragmente din simfonii cunoscute, pe care copiii le-au putut asculta.
Traseu de joacă în curtea școlii
Pentru că elevilor le place să alerge și să se joace, anul trecut, în ultimele săptămâni de școală, profesorii i-au lăsat să își creeze un traseu de joacă cu diferite provocări în mica curte betonată. Profesoara de istorie a venit cu modelele, iar copiii le-au pictat. „Aveam mai multe posibilități, să luăm o vopsea mai scumpă, care rezistă la ploaie sau una mai ieftină. Am luat-o totuși pe cea mai ieftină, pentru că am spus că dacă se vor șterge desenele, le vom reface. În timpul vacanței, s-au șters un pic, dar cei din echipa școlii le-au mai retușat pe margini. Iar în prima zi de școală, copiii s-au bucurat că au găsit traseul, stăteau la școală să îl facă”, povestește profesoara.
Cum a schimbat after-ul viața copiilor
Predă la Școala Scundu de anul trecut, însă after-school-ul funcționează aici de patru ani. Ion Cîrstea, directorul instituției de învățământ, a observat în timp mici schimbări la copii. „Dacă în primii ani trebuia să mergem după ei și să insistăm să își facă temele, acum li se pare normal să meargă la after-school. După ce iau masă se duc singuri și se apucă de teme, iar pe noi, profesorii, ne întreabă atunci când nu înțeleg ceva”, spune directorul. Ca în multe școli din mediul rural, și aici există copii în risc de abandon școlar. „Anul trecut, am reușit să convingem un copil să rămână în școală, deși nu mai voia să vină. De asemenea, avem un băiețel care are 16 ani și este în clasa a cincea. Nu a rămas repetent niciodată, dar din motive medicale – are tetrapareză spastică, a fost dat mai târziu la școală. Anul trecut nu voia să rămână la afterschool, dar acum vine. Contează foarte mult și colectivul de copii cu care s-a împrietenit. Faptul că fac activități non-formale și merg împreună în tabere ajută foarte mult. Pentru că da, copiii trebuie să învețe, dar trebuie să se și joace. Și acest lucru l-am învățat și noi, profesorii, la after-school. Să lucrăm și non-formal cu elevii noștri”, spune Ion Cîrstea.
