În fiecare zi, cei aflați la vârsta activă merg la serviciu, schimbă o vorbă-două cu colegii, discută la telefon sau pe messenger cu prietenii, împărtășesc ceva pe Facebook și primesc aprecieri sau comentarii. „Pentru că noi interacționăm zi de zi, ne satisfacem nevoia de a vorbi despre noi, considerăm această parte de umanitate, de socializare implicită”, crede Oana Budiș, psiholog de profesie.
Acest lucru ne face să nu mai fim atenți la cei pentru care porțile lumii active s-au închis, lăsându-i parcă pe un culoar de așteptare. „Pentru unii dintre bătrâni, telefonul primit de la noi reprezintă evenimentul central al săptămânii. Sunt oameni cărora telefonul le sună foarte rar”, spune Oana Budiș, care de un an coordonează programul Telefonul Vârstnicului, derulat de Fundația Principesa Margareta a României, care a beneficiat în acest scop de finanțare din partea Fundației Vodafone România.
Telefonul Vârstnicului, 0800 460 001, este un număr apelabil gratuit la care persoanele în vârstă pot suna pentru a obține diferite informații sau pentru a discuta cu cineva atunci când singurătatea devine prea apăsătoare.
Operatorii îi întreabă dacă doresc să intre în serviciul de reapelare, adică dacă vor ca într-o anumită zi a săptămânii, stabilită de comun acord, să fie sunați de un voluntar.
Trag cu ureche la o astfel de discuție: e o conversație despre cum a mers controlul la medic, despre costul biletului de microbuz de acasă până la spitalul aflat în altă localitate, despre nepoata plecată. E ceea ce noi am numi azi o conversație măruntă. E ceea ce devine o conversație rară când ieși la pensie, colegii te uită, îți pierzi partenerul de o viață, iar copiii și nepoții locuiesc în altă țară. Oana Budiș își amintește de o doamnă care i-a spus operatorului care a apelat-o că bine, că mai are câteva zile de fericire, fiindcă fiul său era în vizită. „Acest lucru în cazul fericit în care ai copii”, punctează psihologul. Nu toți bătrânii au copii.
3 din 5 români au fost crescuți de către bunici, dar mai puțin de jumătate dintre ei îi vizitează cu regularitate
Potrivit unui studiu GfK România, aproximativ 1.500.000 de vârstnici din România sunt astăzi afectaţi de singurătate.
Cercetarea arată că principalele probleme cu care se confruntă românii ajunși la vârsta a treia sunt situația financiară precară, problemele de sănătate, dependenţa de ceilalţi, sentimentul de inutilitate şi de singurătate şi lipsa interlocutorilor.
Un alt studiu dat publicității de Fundația Principesa Margareta a României la sfârșitul lunii septembrie arată că, deși 3 din 5 români au fost crescuți de către bunici, mai puțin de jumătate dintre ei îi vizitează cu regularitate. 75% dintre persoanele cu vârste între 18 și 40 de ani chestionate online au declarat că nu reușesc să își sune bunicii nici măcar o dată pe săptămână.
Pentru cei mai mulți dintre tineri (51%) o vizită la bunici durează câteva ore, timp în care majoritatea rememorează întâmplările trăite împreună (58%), însă doar puțini (4%) le cer sfatul sau se interesează de problemele lor (6,5%), mai arată cercetarea.
Reprezintă una dintre problemele de care se plâng bătrânii: este dificil atunci când ai crescut un copil cu dragoste, spune Oana Budiș să-l mai auzi doar când și când.
7.000 de discuții la telefon de la înființare
„Telefonul Vârstnicului răspunde la două mari probleme. Prima este lipsa de informații, pentru că vârstnicii nu au la cine să meargă să întrebe, pe cine să roage să întrebe. Nu mai au un cerc extins la care să ceară sprijin, poate le este dificil, din motive de sănătate, să se deplaseze și să meargă la ghișeu. A doua este singurătatea. Telefonul vârstnicului se adresează tuturor persoanelor de vârsta a treia, inclusiv celor din mediul rural”, explică ea. În jur de 1.600 de persoane au apelat acest serviciu de la înființare, până acum fiind înregistrate aproximativ 7.000 de convorbiri.
„În funcție de povestea pe care vârstnicul o spune, pentru că poate să înglobeze o problemă, pe care el o conștientizează și o spune în mod explicit, sau poate să fie o poveste întreagă, din care colegele mele trebuie să extragă nevoile centrale pe care le are ca și modalitățile de soluționare. Și să îl îndrume acolo unde poate beneficia de ajutor practic în comunitatea locală”, povestește coordonatoarea programului.
„Dacă în trecut erau deprimați și plângeau la fiecare apel, acum nu se mai repeta asta”
Dintre cei care au sunat 54% au fost femei, în timp ce 46%, bărbați. 46% au avut nevoie de diverse informații, 16% s-au plâns de un sentiment acut de singurătate, 13% au fost cazuri sociale, 8% au solicitat informații despre îngrijiri la domiciliu, 4% au solicitat informații despre îngriiri medicale.
O mare problemă este însă aceea că nu toate serviciile de care au nevoie bătrânii sunt disponibile în comunități. Azilurile sunt pline, iar cei care au nevoie de un loc în cămin sunt puși pe o listă de așteptare. Nu peste tot există cluburi de seniori la care vârstnicii să poată ajunge. Operatorii și voluntarii încearcă să îi îndrume spre cea mai bună variantă. „Sunt ONG-uri care organizează excursii pentru persoanele de vârsta a treia, care oferă o masă caldă la domiciliu, care pot trimite pe cineva să le cumpere medicamente sau să le facă cumpărăturile”, spune Oana Budiș. Scopul programului este acela de a le oferi vârstnicilor informații astfel încât aceștia să poată lua o decizie informată și asumată. „Se văd clar îmbunătățiri ale firii lor. Dacă în trecut erau deprimați și plângeau la fiecare apel, acum nu se mai repeta asta. Dacă erau temători și nu voiau să meargă să verifice cum este la un club de seniori, ajung pe parcurs să meargă și să facă ceva pentru situația lor”, spune psihologul. Le recomandă bătrânilor care sunt încă în putere să se implice în diferite acțiuni de voluntariat care i-ar putea face să se simtă utili.
Și tinerilor care trec pe lângă un vecin împovărat de ani să îi acorde un pic de atenție. „Și un simplu: Bună ziua! ajută. Un Ce mai faceți? Când vedem că un bătrân are nevoie de ajutor trebuie să acționam atunci, spontan, în comunitate”, recomandă ea.
