15 adolescenți din Mioveni i-au învățat pe elevii din trei comune învecinate cum pot schimba în bine comunitatea și pe ei înșiși, prin voluntariat.
Adolescenții argeșeni implicați în proiectul Caravana Voluntarilor au avut un program arhiplin în a doua jumătate a anului trecut. Timp de o săptămână și ceva, la finele vacanței de vară, s-au strâns într-o sală a Casei de Cultură și au făcut peste 200 de cocarde și bărcuțe din reviste, pentru copiii care urmau să treacă în clasa I și, cu două zile înainte să înceapă școala, le-au presărat pe bănci. Au organizat ore de joacă pentru copiii mai mici din comunitățile lor. Ajutați de câțiva elevi de la Arte, au pictat pereţii de lângă Liceul Teoretic „Iulia Zamfirescu”. „Acuma toată lumea merge să-și facă un selfie acolo,” spune unul dintre băieți. La finele lui 2015, au organizat un spectacol caritabil care a îmbinat muzică, teatru și dans, iar cu banii strânși din vânzarea biletelor au ajutat familii defavorizate din localitățile lor.
Elevii din TEAM Mioveni, organizatorul proiectului, erau obișnuiți cu activitățile de voluntariat, dar niciodată nu au fost implicați în unele atât de diverse, în doar câteva luni. TEAM Mioveni este o filială a organizației TEAM (Together Everyone Achieves More) din Constanța, creată în 2014 de Daniella Crețu, profesoară de istorie, și de alte câteva cadre didactice, cu scopul de a încuraja și dezvolta voluntariatul în rândul tinerilor. Voluntarii TEAM sunt cunoscuți în oraș mai ales pentru că organizează deseori ore de joacă pentru copii în parcuri
TEAM Mioveni are peste 100 de membri și nu sunt puțini cei care simt că experiența i-a schimbat radical. Radu Jipa are 15 ani și în grup i se spune Zebră, în parte pentru că se îmbracă numai în alb și negru. „Înainte eram o persoană antisocială,” spune „nu vorbeam cu nimeni, eram foarte timid. Nu prea lucram în echipă, mi se părea că echipa mă trage în jos, mai bine mă descurc singur, mai bine îmi asum totul eu.” Și Antonia Epecu, care are 17 ani, prefera să stea singură. „Mă duceam intenționat în colțul meu, pur și simplu mă simțeam mai bine dacă știam că nu iau contact cu cei din jurul meu. Nu aveam această plăcere de a vorbi cu ceilalți, în primul rând pentru că nu eram obișnuită să vorbesc cu oameni noi.” A intrat în TEAM aproape fără să vrea. Câțiva voluntari i-au propus să vină să facă fotografii la activități, dar au băgat-o imediat într-un joc. O săptămână mai târziu, i-au zis că au înscris-o la cursul de inițiere. Antonia s-a dus, i-a plăcut, iar acum că a terminat și cursul pentru avansați, e asistent de traineri. E interesată de vorbit în public și vrea să călătorească mult, tocmai ca să cunoască cât mai mulți oameni noi.
Anul trecut, cei din TEAM Mioveni au aflat de oportunitatea de a aplica pentru o finanțare din partea Fundațiilor PACT și Vodafone România. Au decis să se concentreze pe promovarea voluntariatului în comunitățile școlare din apropierea orașului, mai precis pe școlile gimnaziale din comunele Țițești, Dîrmănești și Conțești-Davidești, ca să răspândească gustul pentru implicare.
Proiectul a început cu o tabără de cinci zile la 2 Mai care le-a oferit ocazia să se cunoască și să învețe unii de la ceilalți. Pentru o parte din copiii din sate a fost și prima dată când au văzut marea. „Mi s-a părut că deveniseră dintr-o dată mai maturi și mai curajoși un pic,” spune Roxana Dorobanțu, directoarea școlii din Țițești, despre momentul întoarcerii de la mare. „Faptul că au plecat pentru prima dată fără părinți și au văzut lumea cu ochii copilului liber, i-a făcut mai siguri pe ei, mai hotărâți.”
La început, puștii din comune erau timizi sau ușor sceptici față de jocurile și activitățile propuse de membrii TEAM, dar la fel cum li s-a întâmplat lui Radu și Antoniei, n-a durat mult până să devină entuziasmați de ce li se întâmpla. Alexandru Tănase, din Davidești, termina a opta când a început proiectul. „Am învățat să mă implic mai mult într-o echipă,” spune. „Eu am fost foarte individualist în tot ce făceam.” George Cioboată, unul dintre liderii TEAM Mioveni, are și exemplul lui Ovidiu, vărul lui din Dîrmănești care e acum la liceu. Dacă înainte prefera să stea la calculator, în urma taberei și a activităților din vară Ovidiu a devenit foarte sociabil. „La finalul taberei începuse să danseze,” spune Antonia, „să vorbească cu alți copii, și eram: «Uau, ăsta e Ovidiu, care vorbește cu lumea?»”
Activitățile puse la cale de Caravană nu s-au desfășurat numai în Mioveni, ci și în comune. În Dîrmănești, voluntarii au strigat pe străzi „Hai la focul lui Sumedru!”, exact cum se făcea pe vremuri, invitând lumea la un foc în câmp, cu ocazia sărbătorii Sfântului Dumitru. Elevii din Davidești și Conțești au pictat litere pentru organizarea cărților din biblioteca școlii și au făcut semne de carte pentru copiii din ciclul primar. Directoarea școlii din Davidești simte nu numai că puștii au devenit mai responsabili și mai solidari cu cei de lângă ei, dar și că părinții, la rândul lor, înțeleg acum mai bine rostul acțiunilor de voluntariat, cum ar fi ecologizările.
O altă schimbare de atitudine, crede Radu, s-a produs în Țițești, unde învață și mulți copii romi. „Cei care au venit cu noi în tabără au început să comunice mai mult cu cei de etnie romă și asta mă bucură. Când m-am dus la o oră de joacă, am văzut o diferență majoră: nu mai conta că eu sunt român și tu ești rom.”
De la finele lui ianuarie, când s-a încheiat proiectul, cei 30 de voluntari din Caravană au menținut legătura și o parte dintre ei continuă să participe la activități împreună în Mioveni. În școlile de unde sunt, au devenit exemple pentru alți colegi și i-au făcut să-și dorească să se înscrie și ei în TEAM. „Dacă aș putea spune niște cuvinte care să definească acțiunea asta,” spune Roxana Dorobanțu, „cred că ar fi prietenie, solidaritate. Au devenit prieteni cu niște copii mai mari decât ei și e mare lucru să pleci cu drag la o acțiune cu niște oameni necunoscuți.”
Pentru Daniella Crețu, astfel de proiecte adaugă la mulțumirea de a fi contribuit la transformarea elevilor și altfel decât predând. „Îmi dau seama că se pot face lucruri foarte bune prin voluntariat,” spune. „Că noi trebuie doar să întrezărim acel potențial, pentru că apoi el se revarsă acolo unde trebuie. Mi-am dat seama ca putem devolta proiecte mult mai mari de atât.”
Acest material este realizat în parteneriat cu Decât o Revistă în cadrul rundei de finanţare Implicat în comunitatea mea, parte din programul Investiţie în Mediul Rural, derulate de Fundaţia Vodafone România şi Fundaţia PACT. Mai multe poveşti despre implicare puteţi găsi pe platforma oameniisudului.com dezvoltată de Fundaţia PACT.
