Doamna X locuiește într-o casă din sectorul 2 al Capitalei, printre mobilă veche, ciobită, poze îngălbenite și albume de artă dezmembrate, dovadă că de-a lungul multor ani au fost frunzărite cu frenezie. Pereții afumați păstrează urmele tablourilor pe care a trebuit să le vândă ca să plătească facturile la gaz, din timpul iernii. Ușile mari de lemn scârțâie, geamurile roase de vreme nu se mai închid bine, iar robinetul de la baie se încăpățânează să picure.
Dintre prietenii ei de o viață, doar câțiva mai există. Este văduvă de ceva vreme, iar unicul ei copil a emigrat acum mulți ani și și-a făcut o viață nouă de partea cealaltă a oceanului. Nu l-a mai văzut de mult. Vorbesc uneori la telefon, însă destul de rar și pentru că fac parte din universuri diferite, conversația nu prea se leagă.
Nu se descurcă cu utilizarea cardurilor de credit și este îngrozită de limbajul documentelor oficiale, pe care a încetat de mult să le mai înțeleagă. I se pare că lumea este prea grăbită și că nimeni nu mai are răbdare.
Încearcă să găsească un sens existenței sale. Încearcă să fie cochetă, așa cum a fost o viață întreagă şi să aibă o atitudine pozitivă. Are o mie de povești de spus, doar că nu prea are cine să le asculte.
Doamna X are 91 de ani și este singură.
Pentru ea, dar și pentru alte trei milioane de persoane din România, există acum Telefonul Vârstnicului, un proiect derulat sub umbrela Mobile for Good de către Fundația Vodafone România în parteneriat cu Fundația Principesa Margareta.
