Loviturile destinului

Cristina, 45 de ani, are doi copii, de 11, respectiv 12 ani. Casa în care locuia, un apartament de două camere, a fost cumpărată prin intermdiul unui împrumut bancar, în rate. A fost nevoită să plece din cămin, după ce a divorţat de soţul ei, un bărbat violent şi dependent de alcool, care o bătea des în faţa copiilor. Deşi apartamentul este acum pe numele ei, cu toate că i-a plătit fostului soţ o sumă de bani pentru a elibera imobilul, Cristina nu se poate muta înapoi, împreună cu cei doi copii, pentru că există nişte datorii uriaşe la întreţinere, pe care le achită lunar plătindu-le cu tot salariul ei.

Ioana a devenit mămică la 19 ani. Părinţii ei, divorţaţi încă de când era adolescentă, au plecat să muncească în Spania. Părăsită şi nevoită să aibă grijă de sora ei mai mică, Ioana l-a cunoscut pe bărbatul visurilor ei, de care s-a îndrăgostit până este cap. Visul frumos a început să se destrame în momentul în care au luat şi ei drumul Spaniei, pentru un viitor mai bun. Acolo a fost obligată să se prostitueze şi să-l întreţină pe cel care s-a transformat din iubit în călău. A scăpat din plasa robiei numai după ce a fost bătută crunt, iar călăul ei a crezut că a omorât-o.

Adriana are cinci copii şi câştigă 1.000 de lei lunar. Se trezeşte de la cinci dimineaţa şi se culcă târziu, în noapte. Lucrează ca menajeră, pentru o familie, şi nu are nicio zi liberă.

Claudia, 14 ani, a rămas însărcinată cu un bărbat care a intrat la închisoare. Tânăra, de etnie romă, nu are o familie tocmai model. Părinţii au divorţat, dar trăiesc în aceeaşi casă, într-o cameră, mama ei, împreună cu actualul concubin, în altă cameră, tatăl ei, împreună cu actuala concubină. Mama Claudiei mai are un copil în vârstă de un an şi două luni şi a rămas din nou însărcinată.

Numele sunt fictive, dar cazurile sunt reale. Vorbim de mămici abuzate fizic, emoţional şi economic, care au rămas fără ajutor, dezorientate, neputincioase în faţa unui viitor sumbru atât pentru ele, cât şi pentru copii lor.

Casa Agar, centru maternal finanţat de Fundaţia Vodafone România

Din fericire, au primit o a doua şansă în cadrul centrului maternal Casa Agar, un cămin rezidenţial pentru femei aflate în situaţii critice. Aici, de-a lungul a 10 ani de activitate, au fost ajutate peste 150 de mămici.

În perioada 2014 – 2015, Fundația Vodafone România finanțează activitatea Centrului Maternal Casa Agar din București și își propune, alături de Asociația Touched România, să ofere adăpost și sprijin mamelor singure și copiilor lor, pentru a evita astfel abandonul familial.

“Majoritatea mămicilor care ajung aici sunt victime ale violenţei domestice”, ne spune Natalia Ungureanu, directorul executiv al Asociaţiei Touched România.

“Violenţă domestică înseamnă abuz fizic, emoţional, economic”.

Şi victime ale violenţei domestice sunt şi copii,  care asistă la conflictele dintre părinţi şi care înmagazinează cele mai nocive efecte asupra psihicului lor.

“Am avut în centru o mămică al cărei copil se dădea cu capul de pereţi. Nu puteam să-i zicem nimic în contradictoriu, pentru că începea să se lovească”, ne povesteşte Natalia Ungureanu.

Din fericire, în centrul maternal Casa Agar, pe lângă serviciile rezidenţiale şi cantină, mamele şi copiii beneficiază de îndrumare şi consiliere psihologică.

“E ca un laborator aici”, ne spune Lidia Stoichici, manager de proiect în cadrul centrului. “Copiii vin aici după şcoală, ca la un after school, pentru că îi ajutăm să-şi facă lecţiile”.

De orientare şcolară beneficiază şi mamele care nu şi-au terminat gimnaziul sau liceul. Sunt înscrise la cursuri fără frecvenţă şi, în paralel, sunt ajutate să-şi găsească un loc de muncă.

“Am avut mămici cu doar două clase”, ni se spune. Au fost înscrise la şcoală, în cadrul programului “A doua şansă”, alături de peste 2.000 de cursanţi din toată ţara.

Mămicile sunt ajutate să-şi înscrie copiii la grădiniţă, pentru care li se asigură şi plata, doar pentru ca ele să poată munci.

“Scopul este ca mamele să se obişnuiască cu această rutină – grădiniţă, şcoală, serviciu – şi să ajungă să facă toate aceste lucruri singure”, ne spune Lidia Stoichici.

Cazuri fericite

“Le vedeţi pe gemene?”, întreabă Natalia Ungureanu, arătându-ne una dintre fotografiile care umplu peretele camerei în care ne aflăm. “Aşa arătau când au venit la noi, aveau puţin peste doi ani. Mama lor mai are un băieţel. A fugit de acasă, de undeva de la ţară, dintr-un sat unde până şi poliţia se temea de soţul ei, un om foarte violent, mai ales din cauza alcoolului. A lăsat totul în urma ei şi, după ce a ajuns la noi, o lună întreagă a plâns noaptea în somn, din cauza coşmarurilor”.

“A fost foarte harnică şi receptivă. A urmat un curs de bucătar, iar acum lucrează într-un restaurant vietnamez dintr-un mall, unde este şefă de tură. Cât timp a stat la noi a reuşit să strângă o sumă importantă de bani, pe care a folosit-o pentru un avans şi a reuşit să cumpere un apartamet de două camere. Acum, băiatul ei este clasa a V-a, iar gemenele în clasa zero pregătitoare. A cunoscut pe cineva şi urmează să se căsătorească. Este un caz fericit”, ne spune Natalia Ungureanu.

Tot în cadrul centrului maternal Casa Agar a reuşit şi Sorina să-şi facă un viitor. Nişte voluntari dintr-o multinaţională IT au ajutat-o să se angajeze în companie, iar ulterior a reuşit să-şi cumpere un apartament.

Fotoreportaj