Să redirecționezi 2% din impozitul pe venit dacă ești persoană fizică sau 20% din profit, dacă ai o companie, este cel mai direct mod de a spune, în calitate de locuitor al cetății, care sunt domeniile în care crezi că societatea poate face mai mult.
Cum alegi organizația neguvernamentală către care aloci banii, cât de mult am evoluat ca popor când vorbim despre donații și ONG-uri, care este cel mai important lucru de care trebuie să ții cont când lucrezi cu voluntari, aflăm dintr-un interviu acordat de directorul Fundației Vodafone România, Angela Galeța, platformei Republica.
Sunt o persoană care înregistrează venituri în anul fiscal 2016. Vreau să redirecționez 2% din impozitul pe venit către un ONG. Cum aleg organizația care să primească acești bani?
Cred că prima întrebare pe care ar trebui să și-o pună orice persoană care donează, fie că vorbim de 2%, o parte din din salariu sau 20% din profit, dacă e vorba despre o firmă, este cât se poate de umană și vine instinctual: Ce mă sensibiliează? Unde cred eu că m-aș simți cel mai bine să donez? Eu, ca finanțator, mă uit și unde ar fi cea mai mare nevoie de suport financiar (n.r. Fundația Vodafone România a acordat finanțări pentru peste 800 de proiecte organizațiilor non-guvernamentale). Unde putem aduce o schimbare majoră? Schimbi ceva, dar după ce se termină finanțarea noastră sau după ce se termină donația mea ca persoană fizică ce se întâmplă? Lucrurile sunt la fel ca înainte de ajutorul dat sau avansează și se poate produce o schimbare relevantă în comunitatea pentru care a fost gândit un anumit program?
În al doilea rând, m-aș uita la seriozitatea organizației pe care o aleg, pentru că sunt multe canale de pe care putem să ne documentăm, e o chestiune de minute ca să aflăm informații. I-aș întreba pe cei din jurul meu dacă știu despre organizația respectivă, despre cauza în care vreau să investesc. În al treilea rând, m-aș uita la cât de transparentă este asociația sau fundația și cât de la vedere e modul în care se cheltuiesc fondurile. Pe mine personal mă interesează în cele două calități pe care le am – atât ca persoană fizică donatoare, cât și ca director al Fundației Vodafone România care asigură finanțări organizațiilor non-guvernamentale- ca banii pe care îi aloc sau îi alocăm, după caz, să fie folosiți așa cum trebuie, pentru ceea ce s-a stabilit inițial. Într-o singură frază, e bine să donăm pentru o cauză care ne-a sensibilizat, unei organizații transparente, care prezintă un proiect viabil, cu efectele vizibile.
Aveți o campanie de strângere a 2% din impozitul pe venit, în paralel cu una de donații prin SMS pentru Spitalul Județean Constanța. De ce e atât de important ce se construiește acolo?
La Constanța este o problemă chiar mai gravă decât era cea din București de acum câțiva ani, de la Spitalul Marie Curie. La Spitalul Județean din Constanța ajung copiii din toată zona de sud est a României, iar rata mortalității este cea ai mare din țară, de 9,7%, adică de trei ori mai mare decât cea din Uniunea Europeană. Vom replica la Constanța ceea ce am făcut la Marie Curie: am reconstruit secția de terapie intensivă și am adus-o la standardele Uniunii Europene, în secolul 21. La Constanța vom implementa inclusiv soluția de telemedicină, pentru că aceasta îi ajută foarte mult atât medicii să-și facă meseria, cât și pe părinți. Pe de o parte, medicii pot lua legătura oricând cu un coleg specialist din orice colț de lume pentru a se sfătui asupra unui anumit tip de tratament. De asemenea, orice medic poate accesa de pe telefon sau tabletă datele medicale ale pacientului. Acest lucru e important pentru că în cazul în care apare o urgență, până ajunge la spital, poate da indicații despre cum să trateze pacientul de la distanță. Pe părinți îi ajută sistemul pentru că există o aplicație pe care o pot descărca, pot vedea starea medicală ale copilului. Cu ajutorul unui user și a unei parole, își pot vedea micuțul – în cazul în care nu ajung să-i viziteze într-o zi, prin sistemul de camere video, de la distanță.
(Simulare grafică: Secția de terapie intensivă pentru nou născuți de la Constanța va avea o suprafață de 800 de metri pătrați și va fi situată la etajul 8 al Spitalului Județean Constanța).
Dacă e să ne uităm la Marie Curie, acolo funcționa o secție de terapie intensivă mai mică decât camera asta (n.r. aproximativ 40 de metri pătrați). Acolo vin cazuri din toată țara, imaginați-vă că era o secție în care erau tratați copii cu tot felul de afecțiuni grave. Am asistat la o scenă greu de imaginat și greu de redat în cuvinte. La un incubator o mamă își jelea bebelușul, iar la doar jumătate de metru se aflau alți micuți și ei în stare gravă. Era o secție fără lumină naturală.
Ceea ce se întâmplă la Marie Curie ne-a convins că toate eforturile merită. După investiția noastră de la Marie Curie, Ministerul Sănătății a venit cu aparatură modernă și consumabile de peste 2,5 milioane de euro și alți sponsori au participat cu ce a mai fost necesar. Totul ca să salvăm viețile copiilor.
La Marie Curie sunt în prezent 3- 4 copii cu sindrom de intestin gros scurt, singurii cu acest diagnostic care au supraviețuit și trăiesc. Este adevărat că stau în spital chiar și de 3 ani, Erica, de exemplu, e o mică eroină. Sunt mulți copii salvați, de curând la Marie Curie a avut loc a treia sau a patra operație direct în salon. Boxele – cum sunt numite în termenii de specialitate- sunt gândite astfel încât să se poată crea în jurul incubatorului un câmp steril și se poate interveni chirurgical chiar în acel perimetru, în cel mai scurt timp.
Ca să revenim la Constanța, este un proiect strategic, face parte din încercările noastre de a rezolva una din marile lipsuri ale comunității, pentru că e nevoie de intervenția cuiva acolo. Faptele bune atrag alte fapte bune. Ceea ce se întâmplă la Marie Curie ne-a convins că toate eforturile merită. După investiția noastră, Ministerul Sănătății a venit cu aparatură modernă și consumabile de peste 2,5 milioane de euro și alți sponsori au participat cu ce a mai fost necesar. Totul ca să salvăm viețile copiilor. E o satisfacție aparte, că atât în acest proiect cât și în altele în care ne implicăm, datorită imaginii noastre, seriozității, am atras și alți finanțatori.
(Simulare grafică: Secția de terapie intensivă pentru nou născuți de la Constanța va fi reconstruită și dotată cu aparatură de nouă generație).
Cât costă refacerea unei astfel de secții?
De exemplu, secția de terapie intensivă pentru nou născuți de la spitalul Marie Curie, unde a fost cea mai mare investiție a noastră, a costat aproximativ un milion și jumătate de euro. Acolo am ridicat de la zero o clădire de patru etaje și am implementat prima dată în România, într-o secție de terapie intensivă, soluția de telemedicină. În total, la Constanța, valoarea investițiilor este de 1,3 milioane de euro și cuprinde soluția de telemedicină. Estimăm că va fi gata într-un an, suntem pe ultima sută de metri cu autorizația de construcție. Va fi în spital, la etajul 8 un spațiu de 800 de metri pătrați. Acum, pe acest spațiu este neonatologie și terapie intensivă. Pe lângă faptul că nu au mai fost renovate și arată ca în 1968, de când este și spitalul, este compartimentat ineficient. Partea de terapie intensivă, acolo unde este cea mai mare nevoie este și cel mai mic spațiu. Va fi dărâmat, recompartimentat și făcut după modelul de la Marie Curie, cu saloane individuale pentru că cifrele arată că rata mortalității este mult mai mică. La Marie Curie, de când s-a deschis secția, rata a scăzut la media din Uniune.
Există și medici care să fie pregătiți să profeseze în noile condiții, cu noua aparatură?
Medicii de la Constanța sunt foarte deschiși, vor să învețe, lucrează deja foarte bine cu colectivul de la Marie Curie. Medicul Cârstoveanu a fost și a văzut foarte mulți copii de la Constanța, au venit unele dintre doamnele doctor de la Spitalul Județean de acolo și au participat aici la cursuri și traininguri. Există această disponibilitate de a învăța, de a lua contact cu cea mai nouă tehnologie, dorința de a participa la schimbare.
Cum ați aflat că e nevoie de o secție nouă de terapie intensivă pentru copii la Spitalul din Constanța?
În primul rând din statistici, care indicau o rată de mortalitate foarte mare în rândul micilor pacienți. Pe lângă asta, medicii de la Marie Curie se cunoșteau cu cei de acolo și deja colaborează. Am aflat că spitalul este singurul din toată zona de sud est cu terapie intensivă, că sunt aduși toți cei care sunt născuți prematur sau cu probleme și asta numai dacă sunt locuri disponibile. Dacă sunt toate ocupate, sunt aduși la București, dacă nu… În prezent, la Constanța sunt numai 8 locuri la terapie intensivă. Noua secție va avea undeva la peste 20.
Să revenim la 2%. Ce-l face pe un om să dea o parte din banii pe care-i câștigă pentru o cauză? Câți români redirecționează 2% din impozitul pe venit sau 20% din impozitul pe profit, în cazul firmelor?
Cele mai recente date sunt pe 2015, pentru că pe 2016 nu sunt centralizate. S-au făcut două studii recente, unul legat de 20%, pe care l-au realizat cei de la Asociatia pentru relații comunitare împreună cu Hospice Casa Speranței și Ernst & Young, pe baza datelor de la ANAF, și unul realizat de Asociația pentru relații comunitare pe tematica redirecționării a 2% din impozitul pe venit. Surprinzător, atât într-o parte, cât și în cealaltă, s-a constatat că direcționează 20%, în cazul companiilor și 2% în cazul persoanelor fizice, cam unul din patru. Un calcul făcut de realizatorii cercetării arată că dacă toate cele 151 de mii de societăți înregistrate la acel moment ar fi redirecționat 20% din impozitul pe profit, luând în calcul cifra de afaceri și prevederile Codului Fiscal, suma maximă pe care ar fi putut să ajungă în mediul organizațiilor non-guvernamentale ar fi fost pe undeva pe la 375 de milioane de euro.
Avem momente când criticăm sistemul de sănătate, că nu este așa cum ni-l dorim, că ar trebui să investim în educație, că ar trebui făcute multe ale lucruri în alte domenii. Societatea civilă din România a început să funcționeze, sunt foarte multe organizații care fac treabă bună și atunci, fiecare dintre noi, ca persoane, fie că suntem juridice sau fizice, putem să investim într-o direcție.
De ce ar trebui să susținem cauze sociale în care credem?
Cred că e o îndatorire civică. Avem momente când criticăm sistemul de sănătate, că nu este așa cum ni-l dorim, că ar trebui să investim în educație, că ar trebui făcute multe ale lucruri în alte domenii. Societatea civilă din România a început să funcționeze, sunt foarte multe organizații care fac treabă bună și atunci, fiecare dintre noi, ca persoane, fie că suntem juridice sau fizice, putem să investim într-o direcție. Este cel mai direct mod de a decide ce să se întâmple cu o parte din banii aceștia pe care altfel i-am trimite în administrarea instituțiilor publice, pe care le criticăm adesea că nu-i cheltuiesc eficient. Printr-o prevedere legislativă, avem șansa de a arăta care sunt prioritățile noastre ca oameni ai cetății.
Organizația pe care o conduceți oferă finanțări de peste 2 milioane de euro anual pentru a susține proiecte dezvoltate în comunitățile românești. Cum decideți cine primește banii?
Procesul nostru de finanțare este unul lung, de la faza de selecție, când ne uităm la toate lucrurile despre care aminteam, până la faza de monitorizare. Avem vizite pe teren, raportări financiare, iar asta înseamnă copie după fiecare chitanță și factură. E o muncă uriașă în spate, să te uiți la fiecare document, să-l verifici, să te uiți că acesta coincide cu ceea ce s-a stabilit în bugetul inițial. Dar în felul acesta ne asigurăm că banii pe care noi i-am alocat sunt folosiți așa cum trebuie.
Secțiile de terapie intensivă de la Marie Curie și Spitalul Județean Constanța sunt proiectele mari ca investiție, dar la fel de importante sunt dosare care par mici ca finanțare, însă care au un impact extraordinar în comunitate, pe termen lung. De exemplu, unul din centrele de zi sau after-school pe care noi le susținem. Sau burse pe care le dăm copiilor săraci ca să meargă la școală. Valoarea unei burse este în jur de 1.200 de lei. Pare o sumă mică, mai ales pentru cei care trăim în orașe mai mari, poate chiar infimă.
Pe termen lung, acest ajutor minimal schimbă pentru totdeauna viața unui copil. Sunt elevi care au primit burse sau au fost aduși în aceste centre after-school și care acum sunt la liceu sau la facultate. Ei nu ar fi avut nicio șansă să facă acest drum în viață. Fără implicarea noastră, ca organizație, a donatorilor, voluntarilor, acești copii pur și simplu nu ar fi mers la școală.
Însă în momentul în care vorbești de o familie de 3-4 sau 5 copii, care merg la școală și poartă pe rând o pereche de ghete, cu schimbul, dacă au aproximativ aceeași mărime la picior… 1.200 de lei poate însemna accesul acelui copil la educație. Pe termen lung, acest ajutor minimal schimbă pentru totdeauna viața unui copil. Sunt elevi care au primit burse sau au fost aduși în aceste centre after-school și care acum sunt la liceu sau la facultate.
Cum vă asigurați că un proiect își atinge scopul pentru care a primit banii?
În primul rând nu le facem din birou. Avem doi ani deja de când am inițiat un proiect care se numește Investiție în mediul rural. Numele poate nu spune prea multe. Nu trebuie să te duci în Moldova sau în Sudul României ca să vezi sărăcie extremă. Poți să mergi și la 50 de kilometri de București și vei întâlni sate foarte sărace. În programul Investiție în mediul rural, am mers la început pe programe de educație și servicii sociale, acum ne-am dat seama că este mai multă nevoie să mergem pe educație, pe acoperirea unor nevoi de bază. De la aceste burse despre care vorbeam, renovarea de școli, de grădinițe, de grupuri sanitare. Pare straniu ca în 2017 să spunem că noi, Fundația Vodafone România, am renovat toalete, dar în momentul în care mergi într-o comunitate și vrei să asiguri accesul la educație copiilor de acolo, luăm în calcul toate condițiile pentru a-i aduce și ține la școală.
Avem un proiect în Firiza care a început cu un fel de after-school acasă la Ioana Hochia. Pentru că dumneaei dorea să ajute elevii să meargă la școală. I-a chemat la ea acasă, să învețe cu ei. Și în acest fel, am auzit noi despre proiectul ei și am finanțat-o. Apoi a reușit să obțină un spațiu de la primăria locală. Acestea sunt momentele în care observi că această mentalitate, că #e normal să facem bine se viralizează în comunitate prin puterea exemplului.
Ne uităm și la membrii comunității în care încercăm să investim, iar misiunea devine mai ușoară și mai plăcută și dă rezultate mai bune atunci când nu te lovești de un zid și oamenii de acolo își doresc să schimbe lucrurile în bine. Au fost foarte multe situații în care în satele și comunele în care ne-am dus au venit localnicii voluntari, să ajute la renovarea școlilor, au venit să facă curățenie acolo unde am renovat noi. Profesorii s-au mobilizat și fac voluntariat, după ore, meditații cu copiii și-i ajută să-și facă temele. Avem un proiect în Firiza care a început cu un fel de after-school acasă la Ioana Hochia. Pentru că dumneaei dorea să ajute elevii să meargă la școală. I-a chemat la ea acasă, să învețe cu ei. Și în acest fel, am auzit noi despre proiectul ei și am finanțat-o. Apoi a reușit să obțină un spațiu de la primăria locală. Acestea sunt momentele în care observi că această mentalitate, că #e normal să facem bine se viralizează în comunitate prin puterea exemplului. Este foarte greu ca tu să schimbi ceva în jurul tău dacă cei de lângă tine nu te ajută sau îți pun piedici.
În programul Investiție în mediul rural, la anumite proiecte, au fost finanțări suplimentare atrase în plus de cei din comunitate atunci cînd au văzut că au rezultate și că se poate. De multe ori, faptul că ne implicăm într-un proiect, aduce alte nume și alți oameni care prind curaj. O privesc, probabil, ca pe un fel de garanție că acolo planurile sunt serioase.
Acest principiu se aplică și la sistemul de donație prin SMS. Faptul că o organizație este aleasă, primește acest număr scurt prin care se pot face donații, este o garanție că respectiva organizație a fost verificată și este normal să fie așa.
După ce se termină campania de redirecționare a celor 2 procente din impozitul pe venit, când primim datele de la administrația financiară, ne întoarcem către cei care ne-au ajutat, le mulțumim, le descriem proiectele în care vor fi investite. Această filosofie funcționează și în sens invers pentru noi, în calitate de finanțatori. Mă interesează să știu că fiecare leu este folosit așa cum trebuie.
Ce trebuie să facă organizațiile neguvernamentale ca să câștige credibilitatea celor care pot să-i ajute prin redirecționarea a 2% din impozitul pe venit sau 20% din impozitul pe profit?
E important ca organizațiile să comunice cu donatorii, cu voluntarii, adică nu doar să le ceară, ci să le și spună apoi ce s-a întâmplat cu fondurile primite de la ei. Te-am rugat să redirecționezi 2% din impozitul pe venit pentru o cauză legată de îngrijirea persoanelor care sunt singure și nu au niciun sprijin. Apoi ar trebui să vină, să le spună -iată ce s-a făcut cu banii tăi, am strâns această sumă de la un număr de oameni, au fost cheltuiți în acest mod, rezultatele sunt acestea.
În cazul nostru, al Fundației Vodafone România, după ce se termină campania de redirecționare a celor 2 procente din impozitul pe venit, când primim datele de la administrația financiară, ne întoarcem către cei care ne-au ajutat, le mulțumim, le descriem proiectele în care vor fi investite.
Această filosofie funcționează și în sens invers pentru noi, în calitate de finanțatori. Mă interesează să știu că fiecare leu este folosit așa cum trebuie, deci e important ca organizația pe care am finanțat-o să ne țină informați.
Sunteți fundația care a lucrat cu mii de voluntari, care a întărit instituția voluntarului în România, ca să spunem așa. Cum convingi un om să devină voluntar?
Eu am fost și sunt încă voluntar. Am vrut ca atunci când m-am dus să ajut undeva, să nu merg să-mi pierd timpul. Când ajung acolo, să știu ce am de făcut, ce se dorește de la mine. Asta încercăm și noi cu toate acțiunile de voluntariat, să ne organizăm foarte bine și să comunicăm din timp: avem nevoie într-o anumită zi un număr de persoane, în interval orar foarte clar stabilit, oameni care să știe să facă un anumit lucru. Credem că acesta e unul din marile secrete: o organizare extrem de eficientă. Nu trebuie să-ți bați joc de timpul oamenilor. Când se încheie activitatea de voluntariat, e bine să-i trimiți celui care a dăruit din timpul lui un semn de mulțumire, să revii și să îi arăți rezultatul muncii sale, să-i dai fotografii, să aibă o amintire a faptului că a trecut pe acolo pe unde s-a construit ceva și că el a ajutat la asta. Chiar zilele acestea am făcut niște fotografii cu cei de la ultimele două șantiere pe care le-am avut. Avem imagini toți, cu familiile beneficiarilor. Va fi foarte plăcut pentru voluntarii care au participat de-a lungul timpului la construcția acestor locuințe sociale să constate că micuții pe care-i vedeau pe acolo când ei construiau, azi merg la grădiniță sau la școală în parte și datorită lor.
În momentul în care vrei să faci un bine, trebuie să gândești pe termen lung. Ce impact are, unde aleg să dau banii, cum să mă implic, cât de sustenabil este proiectul pe care îl aleg? Care va fi efectul peste un an, peste doi sau mai mulți, când poate eu nu mai ajut, ce rămâne după mine?
Cum se alege un voluntar bun?
În primul rând trebuie să aibă voința de a ajuta și de a veni acolo unde este chemat. Contează foarte mult seriozitatea. Sunt puține situațiile în care suntem anunțați chiar în ziua unei activități că un anume voluntar nu poate veni. Tocmai pentru că încercăm să le comunicăm încă de la început cât mai exact ceea ce au de făcut. Noi știm exact care este profilul omului de care avem nevoie. Dacă știi să comunici exact ce cauți, atunci și cel care dorește să ajute își dă seama dacă se potrivește și nu dă nimeni greș.
E normal să facem bine?
Acest slogan a venit în urmă cu un an (n.r. #e normal să facem bine este sloganul Fundației Vodafone România). Dacă e să ne uităm la toată istoria noastră, la ce facem noi de 19 ani, vorbește despre valorile Fundației Vodafone România. Încă de la început, am făcut proiecte, lucruri temeinice, credem noi. Dar în același timp am încercat să-i sprijinim pe cei de lângă noi, fie că sunt persoane fizice, pe care le-am ajutat să facă voluntariat sau să redirecționeze 2%. Sau, vreți să organizați donare de sânge în sediul vostru, iată cum se procedează, vreți să faceți activități de voluntariat, iată cum puteți să fiți eficienți, vreți să implementați sistemul de donații salariale, iată lucrurile de care trebuie să țineți cont. Tot timpul am încercat să învățăm împreună, unii de la alții, cum să facem bine. E important să nu fie vorba despre caritatea simplă, fără efecte sustenabile, ca atunci când treci pe lângă cerșetor, îi dai un ban și mergi mai departe, mi-am bifat fapta bună pe ziua de azi. În momentul în care vrei să faci un bine, trebuie să gândești pe termen lung. Ce impact are, unde aleg să dau banii, cum să mă implic, cât de sustenabil este proiectul pe care îl aleg. Care va fi efectul peste un an, peste doi sau mai mulți, când poate eu nu mai ajut, ce rămâne după mine?
Noi lucrăm cu oameni. Sunt foarte importanți oamenii, indiferent de instituție, fie că e de stat sau privată. Dacă întâlnești omul potrivit, deschis să facă lucruri, toate se pot rezolva. Nu putem spune acum că am avut vreun proiect care nu s-a putut face din cauză că nu ne-au ajutat autoritățile.
Deci nu e suficient să vrem să faci bine, trebuie să știm și cum să facem bine?
E foarte important, în calitate de donator, voluntar sau finanțator, să fii parte din ceea ce se întâmplă, nu numai să fii anunțat când e nevoie de tine și atât. E nevoie de banii tăi și peste un an, un raport sec, uite cum s-au cheltuit banii și uite rezultatele. Te simți motivat să te implici și mai mult atunci când mai primești, din când în când, câte un telefon să ți se spună ce se mai întâmplă acolo pe unde ai trecut.
Ok, e normal să facem bine. Dar e și molipsitor?
E o chestiune de educație, în primul rând, iar la asta a ajutat faptul că tot mai multe organizații au depus eforturi de a face cât mai multe activități de voluntariat și de a ajuta alți oameni. În multe situații, membrii comunităților se molipsesc unii de la alții în pofta de a face bine. Dacă eu vreau să fac o faptă bună, să mă implic într-o acțiune de voluntariat și vine cineva și-mi spune uite, am fost acolo, este extraordinar, cred că m-ar convinge mai repede.
Care sunt domeniile în care oferiți finanțare?
Ne-am stabilit patru domenii prioritare- sănătatea, educația, voluntariatul și serviciile sociale. Și noi, și organizațiile cu care lucrăm le-am identificat prin studii, analize, statistici, care sunt problemele, unde suntem cel mai de folos, unde s-ar potrivi cel mai bine o finanțare pe care să o acordăm. Atunci, pornind de la aceste domenii, anunțăm în fiecare an câteva runde de finanțare. La acestea poate aplica orice organizație din România, dacă are un dosar sau o propunere specifică acelei runde – sănătate sau educație, să spunem. Pot fi idei care să fie dedicate sănătății sau educației, dar să aibă o componentă de tehnologie. Există anumite runde în care căutăm doar proiecte în sănătate sau servicii sociale. Totul este foarte transparent, pentru că noi ținem foarte mult la această transparență. Dacă noi așteptăm transparență de la cei pe care-i finanțăm, încercăm să le-o și oferim lor, chiar și ca putere a exemplului. Intră pe platformă, se înscriu, completează aceste aplicații, apoi urmează o perioadă de jurizare, în care membrii juriului, inclusiv oameni din fundație și consiliul de admnistrație al fundației sau uneori specialiști din exterior, le evaluează. Persoanele respective intră online, jurizează independent una de cealaltă, acordă note de la 1 la 5, pe baza criteriilor de jurizare făcute public. Se stabilește automat o medie și tot automat se afișează pe platformă în medie descrescătoare a mediilor. Proiectele respective sunt apoi vizitate la fața locului. Mergem să cunoaștem oamenii, să ne asigurăm că există resursa necesară, oamenii respectivi, se rediscută de multe ori bugetul. Au fost situații când bugetele trimise spre noi sunt fie subevaluate, fie supraevaluate.
Sunt multe cereri de finanțare?
Da, foarte multe solicitări. Numărul crește de la an la an. Nu știu să spun dacă au crescut nevoile sau pur și simplu este datorită sistemului care le dă curaj tuturor celor care au o idee, un plan și vor să ajute. La fiecare rundă, primim 600-700 de solicitări de finanțare. Ca să nu vorbim de nenumăratele solicitări punctuale care vin pe email.
Doi ani la rând am avut un program care s-a numit Investiție în sustenabilitate, prin acesta am ajutat organizațiile care erau partenerii noștri de ceva timp, exact pe această zonă. Le-am dat posibilitatea să aplice pentru dezvoltarea organizațională. Puteau să-și angajeze oameni, fie în zona de comunicare când își dădeau seama că trebuie să afle lumea de ei, fie pentru strângerea de fonduri. Unii au intrat în programe de matching grant. La o sumă strânsă de ei, noi veneam cu încă o dată pe atât. În multe locuri a funcționat. Au fost și unele cazuri în care nu a funcționat, dar este și aceasta o modalitate de selecție.
Pot să aplice de mai multe ori?
Pot să aplice pentru continuarea finanțării. Există niște condiții, pot cere mai puțini bani, tocmai ca să le dea o șansă celor care aplică pentru prima dată. În plus, încercăm să-i facem să aplice principiul – ok, se termină finanțarea de la noi, ce fac în continuare, de unde fac rost de bani ca să continue, cum se dezvoltă ideea mai departe? Nu am dori un proiect care să depindă sută la sută de sprijinul nostru, pentru că înseamnă că nu este unul sustenabil.
Avem exemplul unui domn din Lupșa Mare, Mihai Corcodel. Cu o finanțare de la noi a renovat un fost cămin cultural în paragină. El a plecat de la o reticență extraordinară a oamenilor din localitate. A apelat la ajutorul preotului din sat și încet-încet, cu perseverență, a convins un om să-l ajute, apoi doi. În cele din urmă, toată comunitatea, cu mic cu mare, toți munceau la cămin.
Ce le lipseste domeniului voluntariat și organizațiilor ca să meargă mai bine?
Legislație avem, trebuie să învățăm să o și folosim, avem aceste facilități cu redirecționarea a 2% și a 20%. Pe zona de servicii sociale mai avem multe de muncă. Cred că putem fi mai uniți, dorința de a face bine există, dar avem nevoie de mai multă coerență, să ne uităm să nu fie doar un ajutor punctual, o picătură într-un ocean. E ceea ce spuneam: te duci într-o comunitate, o ajuți iar acolo se schimbă mentalitatea. Mulți ni s-au plâns la noi nu a venit nimeni, ne-au uitat toți. Faptul că cineva îi vede, le cunoaște problemele, investește niște bani într-un program înseamnă mult pentru ei. Le dai încredere oamenilor de acolo că lucrurile se pot schimba în bine și ei evoluează.
Avem exemplul unui domn din Lupșa Mare, Mihai Corcodel. Cu o finanțare de la noi a renovat un fost cămin cultural în paragină.
El a plecat de la o reticență extraordinară a oamenilor din localitate. De ce să fac, ăia nu fac, de ce să fac eu? A apelat la ajutorul preotului din sat și încet-încet, cu perseverență, a convins un om să-l ajute, apoi doi. În cele din urmă, toată comunitatea, cu mic cu mare, toți munceau la cămin. Și când s-a încheiat proiectul, el în sine a fost dovada faptului că lucrurile se pot face, că oamenii dacă pun mâna schimbă lucrurile. Apoi, Mihai a aplicat la fondurile europene, a fost o reacție în lanț. Dar a pornit de la nu, nu, ce ai venit și tu să ne spui cum să facem și că trebuie să facem.
Meritul său a fost că a știut și a reușit să aplice pentru finanțare. Dar a reușit să-i mobilizeze și pe toți cei din comunitate. Toți au venit acolo și au muncit, cu mic cu mare. După aceea, au rămas și au această energie – uite, dacă ne-am unit am urnit lucrurile. E vorba și despre un tip de recâștigare a demnității.
Există situații cu organizații care erau foarte mici atunci când am început să lucrăm cu ele, doar cu voluntari, fără niciun angajat. Acele organizații au crescut și acum derulează proiecte de mare anvergură, inclusiv cu fonduri europene. Cu finanțări de la alte companii.
Există un black list al organizațiilor non-guvernamentale?
Nu, dar există mai curând un white list, ca să rămânem în acest limbaj. Organizațiile care au ajuns să primească finanțare de la noi, este clar că sunt de încredere, că au trecut prin filtrele noastre. Au existat cazuri când s-au înregistrat întârzieri în derularea proiectelor sau când și-au dat seama pe parcurs că trebuie schimbată optica de aplicare a pașilor din proiect. Dar suntem un finanțator flexibil și dacă argumentele sunt bine susținute, atunci îi ajutăm în continuare. Tot ceea ce ne dorim este să fim foarte bine informați și să nu fim puși în fața faptului împlinit. În același timp, lumea ONG-urilor este mică, iar lumea finanțatorilor și mai mică. Dacă suntem sunați și ni se cer referințe despre o anumită organizație, desigur că oferim respectivele informații. E un proces natural, ca și în relația dintre oameni, lucrurile se cern. Cel mai elocvent este atunci când mergem pe teren și acolo ne dăm seama de multe lucururi.
Avem colegi care ani la rând au mers pe șantierele noastre. Noi, în cei 18 ani de când ne desfășurăm activitatea, am construit 186 de locuințe. Sunt oameni care au cinci, șase sau chiar șapte șantiere la activ.
Cât au evoluat românii în voluntariat sau modul în care donează bani?
Atât din punct de vedere al actului donării- fie că vorbim de 2% sau 20% din profit sau chiar sume lunare, dar și în voluntariat, românii au evoluat foarte mult. Acum mulți ani noi, cei din domeniu, credeam că devenise o modă să fii voluntar. Dar s-a dovedit a fi mai mult decât atât. Am crescut toți, mulți au ajuns să se implice acolo unde îi interesează, acolo unde îi atinge emoțional și să se orienteze spre locuri în care simt că se vor descurca. Să ne uităm puțin la profilul voluntarilor pe care îi avem noi: colegi care fac periodic donare de sânge, persoane care preferă să mergă să lucreze direct cu beneficiarii, fie că sunt pacienți din spitale, fie că sunt copii cărora le citesc povești și cu care petrec timp. Altă categorie este a celor care merg să renoveze, să picteze centre de zi. Avem colegi care ani la rând au mers pe șantierele noastre. Noi, în cei 18 ani de când ne desfășurăm activitatea, am construit 186 de locuințe. Sunt oameni care au cinci, șase sau chiar șapte șantiere la activ. S-a creat un anumit profil.
În ceea ce privește donatorii care suțin cauze, avem o evoluție constantă. Oamenii se întreabă, de ce să donez acolo, de ce să aleg organizația respectivă, sunt colegi care vin către noi și ne spun – anul acesta am să redirecționez 2% către organizația care are grijă de o comunitate săracă, anul viitor vreau să organizației care se asigură că elevii din familii defavorizate merg la școală. Sunt mulți care se implică prin donații recurente. Avem în prezent în jur de 500 de colegi care donează din salariu în fiecare lună. Și printre aceștia, 10% donează lunar din prima zi în care s-au angajat în companie și care au 20 de ani de activitate în spate.
