Un apel lansat public l-a făcut pe Sabin Cornoiu să se înscrie voluntar într-o echipă de salvatori. Era în 1985, când în Gorj și-au pierdut viața, într-un accident pe munte, patru persoane. Cornoiu era la acel moment viitor inginer – student la Electrotehnică, la Craiova. Îndeplinea principala condiție pentru a fi admis în echipa salvatorilor: îi plăcea muntele.
„Era ceva nou”, povestește. „Familia și cei din jur nu înțelegeau de ce e nevoie să facem așa ceva: să ne înscriem într-o echipă, să facem cursuri de pregătire, să fim disponibili când e nevoie de noi. Nu pot să zic că era ostilitate, ci doar nedumerire. Nu aveam tradiție”, spune astăzi Sabin Cornoiu (57 ani) întrebat cum i-a reacționat familia la decizia pe care a luat-o la 21 de ani (foto: arhiva personală Sabin Cornoiu).
După primele intervenții de salvare însă, nedumerirea apropiaților s-a estompat. Adrenalina, entuziasmul vârstei și aprecierea celor din jur erau suficiente pentru voluntarul Cornoiu. „Eram apreciați la locul de muncă, beneficiam de o zi de odihnă după o acțiune de salvare. Era o diferență de statut între ce putea face un salvator atunci și acum. Gândiți-vă cum e ca azi să nu poți ajunge la timp la program pentru că participi la o pregătire, la un concurs sau la o acțiune de salvare și te trezești că patronul te dă afară. Atunci lipseai de la serviciu fără să anunți, iar cineva se mobiliza să-ți completeze locul de muncă pentru că știa că făceai altceva la rândul tău. Da, nu aveam echipament, da, improvizam mult și da, nu aveam contacte cu asociațiile din afară”.
40 de oameni s-au înscris în urma apelului lansat în 1985. Cei mai mulți din curiozitate, rezumă acum Sabin Cornoiu. După primele antrenamente au rămas 20, iar atestat au primit 15. Printre ei și Cornoiu.
Zece ani mai târziu avea să devină șef de echipă în Gorj, iar din 2016 este președintele Salvamont România.
„Dar cutare unde e? – Uite-l aici. Nu, am fost trei”
Prima acțiune de salvare la care a participat a fost chiar în primul an de voluntariat, pe 31 decembrie 1985, la Rânca. Când a știut că pleacă după doi oameni dar a avut parte de-o surpriză. „Erau 5-6 căbănuțe și trebuia să le asigurăm permanența, povestește. Erau rezervări la masa de Anul Nou. Salvamontul avea o masă, turiștii veniți prin OJT o masă, câțiva invitați. Ne așezăm cu toții și vine cabanierul să anunțe că din grupul care s-a anunțat la masă lipsesc două persoane. Cineva își amintește că unul dintre dispăruți povestise că făcuse undeva în zonă armata și ar mai fi vrut să ajungă acolo. Ne-am dus după ei, i-am găsit epuizați, i-am adus la cabană pe două-trei dimineața și ne-am apucat să îi încălzim când unul dintre ei zice:
– Dar cutare unde e?
– Uite-l aici, zic, gândindu-mă că omul e după hipotermie și că e tulburat.
– Nu, răspunde. Am fost trei.
Ce se întâmplase: pe lângă grupul venit cu OJT și care își rezervase masa la cabană, mai erau câțiva veniți așa… clandestin, pe lângă modul organizat. Al treilea era așa venit și d-aia nu apărea nicăieri. Ne-am dus după el și l-am găsit la 7 dimineața, cu degerături. Ambulanța nu avea cum să ajungă tocmai la Rânca, așa că se oprise la 10 kilometri distanță. După vreo 14 ore, până la prânz pe 1 ianuarie, am găsit trei oameni din doi inițial și toți trăiau.”
Cât de des mulțumesc oamenii
S-au întors oamenii ăia să le mulțumească? Doar e firesc să se întâmple asta, vă gândiți. Ei bine, lucrurile stau diferit în realitate. Sub unul la mie vin să mulțumească, afirmă Sabin Cornoiu. „Poate au o stare de jenă că ne-au pus într-o situație, sau că au greșit cu ceva. Poate că există undeva o reținere. Câteodată primim o scrisoare de mulțumire, sau un email. Nu e un aspect important pentru noi. Ne facem datoria: și noi – salvatori montani, speologi sau acvatici, și Salvarea și Pompierii.
La un moment dat s-a întâmplat să mă salute un tânăr de vreo 16 ani pe stradă. I-am răspuns și îmi zice:- Nu mă mai țineți minte? Am avut piciorul rupt pe pârtie și m-ați ajutat. Aveam 6 ani…
Sunt 300 – 400 de cazuri pe an. În 35 de meserie s-or fi adunat câteva fețe”.
Ce visează un salvator montan
Pe unele dintre ele preferă să le uite și știe că asta fac toți salvatorii din țară, mai ales pe cele cu mare încărcătură psihică. Spune că în România sunt două cazuri în ultimii 30 de ani când acțiunile de salvare au fost ratate. „Noi, la Gorj, am reușit să predăm și cele mai grele cazuri la Ambulanță. Să-i predăm pe oameni și să le menținem funcțiile vitale stabile. Acum trei – patru ani, în vară, a avut loc o schimbare dramatică de vreme. Un grup de turiști cu ghid a fost surprins de ploaie care s-a transformat rapid în lapoviță. Ghidul a căzut, pur și simplu i s-a făcut rău: comă. Grupul și-a continuat drumul, iar lângă ghid au rămas două persoane până când am ajuns noi. I-am găsit. L-am resuscitat, l-am încălzit, omul a făcut trei stopuri. L-am dus în cea mai apropiată localitate unde aștepta o ambulanță încercând să îi menținem funcțiile vitale. Cu mașina noastră ne-am dus la primul spital, aflat la 20 km distanță, după niște soluții de încălzire, pentru că intrase în șoc hipotermic. De la primul spital l-au transportat la al doilea. Omul a mai trăit 15 ore de la momentul la care l-am găsit noi. Nu a mai avut zile. A stat prea mult în frig fiind expus la o temperatură extrem de scăzută”.
Cazurile astea vrei să le uiți, spune Sabin Cornoiu, așa cum vrei să uiți și „oamenii făcuți bucăți pe care îi găsești căzuți și cărora le bate inima. Pe ei în transporți cu ochii la ceas. Și da, ai coșmaruri adesea”.
În România, salvatorii nu fac recuperare psihică. Abia de anul acesta, din ianuarie, a fost promulgată o lege de decontare a serviciilor de acest tip pentru personalul care lucrează în sistemul de urgență.
„Visezi sânge, bucăți de om. Iar unii oameni nu pot să treacă peste asta. Unii vin și spun. Gândiți-vă că stai pe o pârtie, zece ore, la ski. Când vezi o mână scrântită e una, dar când vezi o fractură de coloană sau de femur..și când știi că poți secționa cu o manevră greșită artera femurală..Ai responsabilitate, iar aparținătorii și victima sunt îndreptățiți să se îndrepte împotriva ta”, afirmă președintele Salvamont România.
Astăzi, salvatorul montan este profesie, una în care practicanții sunt evaluați la fiecare trei ani. Practic ți se reconfirmă dreptul de practică, spune Cornoiu. Până de curând nu era limită de vârstă, dar conform legii noi acum te poți pensiona la 57 de ani cu două condiții: să ai 20 de ani de activitate ca salvator montan și 30 de ani de serviciu. Sunt și salvatori mai în vârstă, spune șeful Salvamontului național. Ei participă la activități de salvare mai ușoare, la activități de patrulare sau la marcaje.
Tradiția de familie
Cornoiu e salvator montan de 35 de ani. A renunțat la inginerie în 1996, după o activitate de metrolog și inginer la termocentrala din Rovinari. În toți anii însă nu a renunțat la alegerea lui: salvator, instructor salvamont, manager situații de criză și dezastre, monitor de schi, alpinist utilitar, , formator activități montane. Din 1996 a intrat în serviciul public ca director al Serviciului Judeţean Salvamont Gorj, acolo unde începuse noua lui viață în urmă cu un deceniu.
„Am lăsat termocentrala pentru pasiune și pentru un salariu cu mult mai mic. Îmi plăcea ce fac, cum îmi place și azi, semn că alegerea mea a fost foarte bună, spune Cornoiu. Am participat la peste 1000 de acțiuni de salvare până acum și mă gândesc că poate sunt oameni care trăiesc și datorită mie. Am făcut tot ce trebuie să facă un om într-o societate: am plantat copaci, am familie, am copii, ajut comunitatea când e vorba de educație, de copii și de bătrâni. E sentimentul de a fi util societății. O extindere, dacă vreți, a activității mele de salvator”.
Nu are regrete. „E un moment depășit de mult”, spune. „De fapt, a fost o alegere făcută în urmă cu mai bine de 20 de ani. Am doi copii, unul de 27 și al doilea, de 30 de ani. Au crescut pe munte alături de mine, încântați de poveștile mele de salvare. De la 3 ani au stat pe schiuri, au făcut snowboard, s-au cățărat, au intrat în peșteri. Credeam că vor fi salvamontiști. Și-au ales drumul lor în viața: unul este arhitect, iar celălalt medic stomatolog. Așa că dacă cineva vine și mă întreabă ce să facă cu copilul lui, spun doar atât: Lăsați copiii să termine liceul, facultatea, să vadă ei ce le place. Cei care vin alături de noi sunt iubitori ai muntelui, ai ski-ului, ai alpinismului, oameni care știu totul despre munte. Nu poți fi salvator la 25 de ani, pentru că ai citit o poveste într-un ziar și nu ai stat niciodată pe schiuri, nu ai intrat într-o peșteră scufundată sau nu ai văzut un lac montan. Trebuie să ai aptitudini dobândite anterior”, schițează Cornoiu portretul robot al salvatorului montan/ subacvatic sau speolog. Cu autoironie spune că e clar un lucru în familia lui: „nu există tradiție. Tatăl meu a fost marinar. Am crescut cu povești despre bricul Mircea și vapoare. Și, uite, că nu am devenit vaporean”.
Aplicația care i-a uimit pe americani
Sabin Cornoiu e mândru de alegerea lui, așa cum e mândru de colegii din structurile de salvare și de dezvoltarea serviciului la nivel național, inclusiv prin crearea unor soluții menite să ajute la salvarea cât mai multor vieți. În 2004, una dintre ideile noastre a prins viață, spune Cornoiu, amintind de crearea dispeceratului național Salvamont. Vodafone România a fost receptivă, asigurând permanent resurse financiare și materiale necesare funcționării acestuia. De altfel, colaborarea dintre Vodafone România și salvatorii montani este continuată astăzi de Fundația Vodafone România. Sunt 15 ani măsurați în dotări cu echipamente de salvare și protecție, în achiziție de tărgi de salvare montană, în sprijinirea proiectelor educaționale, ori în finalizarea lucrărilor și dotarea Centrului Național de Pregătire Salvamont Padina ori în realizarea unei aplicații Salvamont – Vodafone pentru telefoanele mobile și asigurarea tuturor resurselor financiare necesare mentenanței și dezvoltării permanente a acesteia.
Salvamont este aplicația oficială a Asociației Națională a Salvatorilor Montani din România (A.N.S.M.R.), spune Sabin Cornoiu. Este „cel mai complet ghid de informare și orientare montană din România: găsești informații actualizate despre 51 de masive montane, 600 de trasee turistice, 150 de cabane și 180 de pârtii de schi din întreaga țară. În timpul călătoriei, chiar și fără acces la internet, ai la dispoziție harta aplicației pentru a localiza cabanele aflate în jur pentru a te ghida pe munte. Cel mai important, în secțiunea SOS ai la dispoziție un serviciu de localizare a poziției telefonului prin care notifici în timp real dispeceratul Salvamont despre traseul si coordonatele tale, altitudinea si chiar și nivelul bateriei telefonului”.
Soluția este una de mândrie națională, spune Cornoiu având în vedere că a fost prezentată la Congresul Mondial de Salvare Montană din SUA, în 2014, și a uimit întreaga asistență. „Ajută la salvarea multor vieți omenești”, mai spune președintele Salvamont România.
De la drifturi la naștere. Când vine Salvamontul
Întrebat dacă li se solicită ajutorul și pentru situații mai puțin obișnuite, Sabin Cornoiu povestește că uneori oamenii își închipuie că salvatorii montani sunt buni la orice: la scos mașina din zăpadă, atunci când cineva face drifturi, ori la cărat bagaje. S-a întâmplat însă ca salvatorii să ajute și la venirea pe lume a unor copii în stânele de munte cu sprijin telefonic din partea colegilor de la Ambulanță. „Mai sunt și situații în care suntem nevoiți să intervenim când e vorba de supraconsumul de alimente sau de alcool, ori de droguri. Toți avem pregătire și de paramedici și beneficiem de sprijinul colegilor din Inspectoratul pentru Situații de Urgență”.
