Cuvântul care îi sperie pe profi • Fundația Vodafone România - e normal sa facem bine

Cuvântul care îi sperie pe profi

„De mâine vă luați copilul și îl mutați la altă școală”, asta a auzit mama lui Marian de la directorul școlii la care și-a înscris băiatul în prima clasă. O școală de stat, din București, în care fiul ei- boboc în clasa întâi- a și primit eticheta de „nu este în stare” de la învățătoare. Primul semestru a fost o cursă de rezistență pentru mamă, care și-a dorit să ajute dascălul la clasă în relația cu copilul ei, pentru ca acesta să fie primit și acceptat.

„Spuneți-mi ce să-i dau sa facă, cum să lucrez cu el”, i-ar fi cerut educatorului cu politețe femeia. O vreme mama a cerut sprijin unei asociații și fișe alternative pentru lucrul la clasă. Zadarnic, a povestit femeia. Decizia dacă le folosea sau nu la predare aparținea doar învățătoarei. Iar copilul, odată etichetat, făcea zero progrese. Când a mers la directorul școlii să ceară un sfat, mama lui Marian a primit mutarea. Nu în plic, ci oral: „De mâine, la altă școală”. Așa că și-a luat copilul și s-a dus.

Plecarea a fost o alegere bună, spune Carmen Andreșoi, manager de proiect eduacces.ro. Marian a ajuns la o școală din Ilfov, într-o clasă în care doamna l-a primit și integrat. Mai mult, noua învățătoare s-a bucurat să primească susținere și materiale alternative de lucru, a încurajat-o pe mamă spunându-i că fiul ei e un copil normal. Marian e acum, la aceeași doamnă, în clasa a III-a. De curând, băiatul a înțeles că primește teme diferite de colegii lui, așa că și-a întrebat mama de ce se întâmplă asta. „Atunci ne-a sunat mamica, iar colegii mei, terapeuți, au sfătuit-o ce e momentul să facă”, povestește Carmen Andreșoi în podcastul Cuvântul care îi sperie pe profi, amplificat de Republica.ro. Puteți asculta podcastul accesând fișierul audio de la finalul acestui articol sau dând click pe clipul de la începutul acestui material. 

În România, 1 din 5 copii abandonează școala, iar unul dintre ei ar fi putut fi Marian – un copil cu CES, o abreviere care înseamnă „cerințe educaționale speciale”. Ceea ce se traduce prin nevoie de metode alternative de învățare, de profesor de sprijin, de un mod accesibil de prezentare a informației și, firește, de integrare într-o școală de masă.

La nivelul Capitalei, sunt peste 2000 de astfel de copii, iar la nivel național 33.000. Statistici oficiale nu există, dar potrivit specialiștilor din domeniu, cifra reală este dublă. Asta pentru că nu toți copiii sunt diagnosticați corect sau unii părinți se feresc să ceară o evaluare complexă pentru copiii lor, spune Andreșoi.

În București, de exemplu, peste 2000 de copii au primit certificate de orientare școlară din partea CMBRAE, Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională. Certificate egal speranță pentru părinții acestor copii, care înțeleg că „CES” implică deschidere, efort și acceptare atât din partea școlii și a profesorilor, cât și a celorlalți părinți și a fiecăruia dintre noi.

În sprijinul specialiștilor care au la clasă copii cu CES, o asociație non-profit și un organism de stat au creat, cu sprijinul financiar al Fundației Vodafone România, eduacces.ro. Un spațiu virtual, un centralizator de resurse digitale oferite gratuit specialiștilor, spune Carmen Andreșoi, manager de proiect.

„Încercăm să punem informația într-un spațiu accesibil tuturor”, spune reprezentanta FDP-Protagoniști în educație. „Un copil cu CES are nevoie de prezentarea informației într-un mod în care o poate înțelege; de adaptarea modului de transmitere a informației potrivit potențialului lui; tipului de inteligență, plusurilor pe care le are. Copiii cu CES au dificultăți de învățare, dar dacă îi observăm cu atenție vedem că au foarte multe plusuri în alte domenii sau arii de dezvoltare care pot fi valorizate”.

Acest spațiu virtual, eduacces.ro, se adresează cadrelor didactice și consilierilor școlari, cât și profesorilor itineranți, asistenților sociali, și altor specialiști din ONG-uri care ajung să interacționeze cu copii și cu tineri cu CES în mediul lor terapeutic.

Mai mult, informația este disponibilă în română, maghiară și germană, pentru a răspunde cât mai multor nevoie la nivel național, indiferent că vin din învățământul de stat ori din cel privat, de școlile de la oraș sau din rural. „E o platformă națională, o invitație pentru toți dascălii din România”, afirmă Carmen Andreșoi. „Ne dorim să o acceseze toți cei care din bunăvoința lor au testat anumite materiale și au adaptat cu copiii cu dificultăți de învățare în propriile clase. Am vrea ca acest spațiu să fie folositor atât celor care au experiență în educație, cât și celor care sunt la început de drum și care, din multitudinea de resurse care au apărut în spațiul virtual, nu au timp să le caute, nu știu unde să le caute sau nu știu care sunt mai bune; ne dorim ca platforma asta să adune bunele practici și ele să poată fi folosite la clase”.

Informația e structurată pe niveluri de învățare, de la clasa pregătitoare până la clasa a VIII-a, inclusiv și pe diagnostice. E gândită să fie ușor accesibilă din perspectiva cadrului didactic care, dacă are la clasă un copil cu deficit de atenție și hiperactivitate, de exemplu, poate accesa „Materiale ADHD clasa 0”. Informația e accesibilă, în zona de lecții, rapoarte de cercetare, articole utile, legislație, jocuri video, resurse utile care pot fi consultate, descărcate și adaptate de fiecare la clasa în care lucrează, punctează Carmen Andreșoi. Accesul se face folosind un user și o parolă, iar după logare utilizatorul poate încărca sau descărca diferite resurse educaționale.

Platforma dispune și de o linie de suport pusă la dispoziția profesorilor care se confruntă cu diverse provocări în lucru cu copiii cu CES. Întrebată care sunt acestea, Carmen Andreșoi explică: de la simpla neacceptare a elevului la clasă și coeziunea celorlalți părinți care pun presiune pe cadrul didactic pentru ca acest copil să fie exclus, până la dificultățile de abordare în procesul educațional.

După trei ani de experiență în școlile de masă din București, în care asociația pe care o reprezintă a derulat programe de incluziune socială, a reieșit o hibă a sistemului universitar românesc care nu pregătește dascăli pentru lucrul efectiv cu copiii cu CES. Un viitor profesor iese din facultate doar cu informații despre disciplina pe care urmează să o predea neavând niciun modul de practică pedagogică specifică activității cu acești elevi.

„Un pic mai ușor” e în învățământul primar, spune managerul proiectului eduacces.ro. Aici, „copiii cu CES care rămân în învățământul de masă reușesc asta prin bunăvoința și deschiderea învățătorului. Aici întâlnim învățători care prin structura lor umană, prin deschiderea arătată, primesc acești copii și încearcă din răsputeri să-i țină, să îi integreze în colectiv. Dificultățile cele mai mari apar în gimnaziu când copiii cu CES ajung să întâlnească mai multe cadre didactice și ajung să se piardă pentru că nu reușesc să facă față cerințelor educaționale care vin în tumult asupra lor”.

Unii dintre ei abandonează școala, dar sunt și copii care reușesc. Ei au în spate familii foarte puternice, spune Carmen Andreșoi, familii care li se dedică în totalitate – care îi însoțesc, care le dedică timp pentru a le explica cerințele. „Cei care depășesc ciclul gimnazial și ajung la liceu – da, au niște părinți foarte puternici”.

„O altă nevoie a cadrelor didactice o reprezintă absența resurselor, pentru că România nu dispune la acest moment de manuale adaptate copiilor cu CES, pe diagnostice. Toate sunt uniformizate la același nivel”, punctează Carmen Andreșoi. „Ei (n.r.profesorii) nu au o resursă pe care să o acceseze și să zică: Da, asta trebuie lucrat pentru copilul cu ADHD”.

În viitor, platforma ar putea reprezenta o direcție la nivel educațional în România, iar resursele adunate aici ar putea fi folosite pentru adaptarea curiculară și elaborarea unor manuale dedicate copiilor cu CES, mai spune Carmen Andreșoi.

Proiectul eduacces.ro este finanțat cu 240.000 de lei prin programul strategic Connecting for Good al Fundației Vodafone România și este dezvoltat în parteneriat cu asociația Code for Romania.

Ce răspuns a primit mama lui Marian de la experții CES

Marian este numele fictiv al unui copil real cu CES, elev în clasa a III-a într-o școală de masă din Ilfov. Copilul, care prezintă note autiste și ADHD, nu a abandonat școala având alături o mamă puternică și o învățătoare de excepție. Face progrese remarcabile și de curând a înțeles că primește teme diferențiate de ale colegilor de clasă. Așa că și-a întrebat mama de ce se întâmplă asta. A fost prima dată când mama băiatului nu a știut ce să îi răspundă. Femeia a apelat, din nou, la oamenii care i-au fost alături. Răspunsul lor, aici:

„Observația băiatului este firească și pertinentă. A venit momentul să înceapă să fie tratat de către profesori așa cum aceștia îi tratează și pe ceilalți copii. Să îl implice în activitățile de la oră, să îi dea teme, să îl responsabilizeze la fel.

Învățarea are o puternică componentă socială și copilul doar în relație cu altcineva poate învăța – de la ceilalți, cu ceilalți, prin ceilalți. Așa se poate observa concret ceea ce el poate, ceea ce nu poate și pe ce e necesar să se lucreze suplimentar.

Sfaturi pentru mamă: schimbați-vă poziționarea de tipul “copilul meu nu știe, copilul meu nu poate, copilul meu e diferit”. Comportați-vă cu el ca și cum ar fi un copil ca toți ceilalați copii care au nevoie să fie învățați pas cu pas cum să facă anumite lucruri pe care deocamdată, singuri sau spontan, nu le pot face. Cu dedicare, atenție, răbdare, exercițiu, fiecare copil poate să învețe.

Apoi, mai este ceva foarte important de menționat. Dacă unui copil îi spui în mod repetat că este special și îl tratezi ca și cum ar fi special, el se va comporta în conformitate cu ceea ce îi spui tu ca adult. Copilul vine pe lume și nu știe nimic. El este dependent de adult și de aceea, te crede pe tine, “pe cuvânt”. Însă dacă te raportezi la el ținând cont de faptul că este o ființă în proces de învățare și dezvoltare, el va fi dornic să învețe și să se dezvolte o dată cu tine, adultul”.

Cum se simt copiii noștri în școlile din România când sunt bombardați cu informații, care sunt diagnosticele care se încadrează sub umbrela CES, aflați ascultând podcastul „Cuvântul care-i sperie pe profi” amplificat de Republica.

Ultimele articole

Categorii

Share articol

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Scroll to Top