„Eram logodită, eram cu ai mei la masă, părinții, bunica, și el – personajul cu pricina – a ridicat tonul. În momentul ăla am zis: <Gata, s-a terminat>. Mi-a explicat că e o exagerare, că era totul pregătit. Am făcut logodna, pentru că era în ajun de Crăciun și am zis să nu le stric tuturor programul, după care m-am dus frumos, mi-am retras actele de la primărie, și cu asta s-a încheiat subiectul”. Este mărturia Irinei-Margareta Nistor, interpret de film și președinte onorific al Fundației Vodafone România.
În noiembrie, lună dedicată victimelor violenței domestice, cea mai cunoscută voce din România vorbește despre durerile mute: sinuciderea unui prieten, lovirea repetată a altuia și despre rușinea de a cere ajutorul care adesea– spune Irina-Margareta Nistor– „depășește durerea fizică”. Despre Bright Sky, aplicația care îți poate salva viața și despre dușmanii din patul nostru, totul într-un podcast atașat acestui text: „Când viața bate filmul, e timpul să ceri ajutor”.
Nu întotdeauna e simplu să ceri ajutorul ori să te desprinzi dintr-o relație violentă, spune criticul de film, amintind de miile de femei care depind financiar de partenerul de viață, care au copii și care adesea se văd în situația de a nu avea unde și la cine să fugă.
Unde se duc, unde se ascund, cine le asigură un trai minim sunt întrebările la care femeile aflate într-un lanț abuziv așteaptă răspunsuri, și nu izolare sau judecată, crede Irina-Margareta Nistor, mai ales în această perioadă de carantină parțială. Numărul violențelor domestice raportate s-a dublat în primele nouă luni ale anului, arată statisticile, iar situația este similară și-n alte țări, precum Marea Britanie. „Suntem toți supuși violenței”, afirmă criticul de film, „dar poate că în Anglia este ceva mai severă Poliția atunci când află și, în niciun caz, nu se întâmplă să mai pactizeze cu agresorul”. O practică frecventă până de curând în România, mai ales în comunitățile mici.
De la începutul acestui an însă, Fundația Vodafone România și-a găsit un partener în Poliția Română, lansând împreună cu Asociația Necuvinte și cu Code for Romania o aplicație, Bright Sky. Descărcată pe telefon, din GooglePlay și AppStore, aplicația oferă asistență și informații persoanelor aflate într-o relație abuzivă, dar și pentru cele care vor să ajute pe cineva cunoscut.
„În perioada asta sunt mulți care au încercat să facă față violenței domestice. Mă uitam la un anunț care e sprijinit de televiziunea națională, dar unde e un număr de telefon atât de lung încât, până apucă biata femeie să îl formeze, nu cred că are șanse să supraviețuiască”, spune Irina-Margareta Nistor. „Mai mult, ea (n.r. victima) trebuie să fie într-o zonă în care are semnal, care nu e peste tot așa cum ne imaginăm noi că ar fi în mijlocul orașului. Nu vorbim doar de orașele mari, pentru că nu doar acolo se întâmplă, așa cum să nu ne imaginăm că în familiile în care agresorul are multă carte nu se întâmplă. Sau în care există un abstinent nu se întâmplă. Cel mai adesea se dă vina pe alcool, dar nu e doar alcoolul. Senzația asta că cineva e stăpân asupra destinului celuilalt e cumplită. Și vedem la știri, de exemplu, că, de multe ori înainte ca victima să-și găsească sfârșitul apucă să facă o reclamație, dar durează mult până la momentul unei reacții care ar trebui să fie imediată. Sigur, e o perioadă complicată, în care poliția are foarte multe lucruri de făcut, dar nu putem să ignorăm pentru că este mai periculos ca niciodată”, mai spune aceasta.
Ea amintește că nu vorbim doar despre violența „de acasă”, cea dintre patru pereți, ci și despre cea stradală, ori de limbaj, cărora le cad victime tineri sau mai puțini tineri, adulți sau seniori care sunt luați peste picior pentru că poartă mască sau pentru că „..au vizor”:
„Am vorbit de curând cu o cunoștință, în vârstă de 90 de ani, și-mi zice:
– S-au luat de mine niște puști.
– Și tu ce-ai făcut?
– Le-am arătat umbrela.
– Bravo! Tu și Mary Poppins.
Mi se pare periculos pentru că nu știm cum se poate termina așa ceva. Era undeva între blocuri, poliție ..mai încet, nu știm cine se bagă, dacă intervine. De asta spun că un prim pas e aplicația asta, Bright Sky, și mai ales curajul de a recunoaște că ai nevoie de ajutor. Nu e nimeni vinovat de ce se întâmplă. Nu înseamnă că persoana respectivă și-a căutat-o”, explică Irina-Margareta Nistor.
Pe de altă parte, remarcă ea, atunci când ești victimă tendința e să nu spui nici celui mai bun prieten sau să găsești tot felul de justificări pentru o agresiune. Amintește de o întâmplare din televiziune când una dintre colege a venit la un moment dat lovită. „I-am zis: – Ce ai pățit? – A, m-a mușcat o albină”. Am fost singura fraieră care am crezut chestia asta, pentru că, evident, eu am ajuns de râsul lumii”.
„Amestecul în problemele de cuplu știm bine că nu funcționează chiar dacă încerci să împaci pe cineva. Nu e simplu. Nu e foarte cinematografică povestea asta: Gata, uite, vine cineva, un salvator și s-a rezolvat”, mai spune pentru Republica criticul de film.
Întrebată dacă i s-a întâmplat ca în viața reală să joace rolul salvatorului, al prietenului care știe să asculte sau să-și deschidă casa pentru o victimă a violenței, Irina-Margareta Nistor a mărturisit că a făcut-o. „Mi-am deschis casa ,doar că după aia e foarte complicat pentru că, la un moment dat, e totuși casa ta și încerci să vezi dacă există vreo soluție pentru persoana respectivă. Pentru că nu poți să o iei chiar cu totul la tine în casă. Sigur că e un adăpost. Între a dormi pe stradă, pe o bancă, unde iarăși poate fi agresată de cu totul altcineva decât de cel cu acte, da. Așa că zici: Hai la mine. Dar există și întrebarea: Va mai pleca vreodată?”
Singura soluție ca să nu te transformi într-o victimă e să te ferești de astfel de situații, de a renunța la relațiile abuzive, de control, de dominare.
Mărturisește că în urmă cu mulți ani a rupt o logodnă.. pentru un ton. „Eram logodită, eram cu ai mei la masă, părinții mei, bunica mea, și el – personajul cu pricina – a ridicat tonul. În momentul ăla am zis: – Gata, s-a terminat. Mi-a explicat că e o exagerare, că era totul pregătit. Am făcut logodna, pentru că era în ajun de Crăciun și am zis să nu le stric tuturor programul, după care m-am dus frumos, mi-am retras actele de la primărie, și cu asta s-a încheiat subiectul. Nu știu dacă lucrurile ar fi escaladat sau nu, dar nu mi-am asumat să încerc așa ceva”, spune Irina-Margareta Nistor.
A fost o despărțire la care partenerul a renunțat ușor? „Cred că nu s-a așteptat”, spune interpretul de film. „Cred că a crezut că-i doar așa, o vorbă, și că nu se va întâmpla”.
Într-un lanț al abuzului există și ceea ce specialiștii numesc „luna de miere”, care aduce cu sine promisiunea agresorului că se va îndrepta. Că ce s-a întâmplat a fost o excepție. O promisiune făcută victimei, dar repede încălcată.
Irina-Margareta Nistor
De altfel, „cerutul de iertare în România e o chestiune aproximativă”, crede Margareta Nistor, una prezentă atât la copii – care nu știu să-și ceară iertare – cât și la tineri, la adulți, ori la cei vârstnici. „Deși a existat o emisiune care s-a numit Iartă-mă, în realitate foarte greu cineva știe să spună Iartă-mă și să o spună convingător. Chiar îmi pare rău de ce s-a întâmplat sau pentru ce am spus. Noi avem o singură variantă: Scuză-mă. Adesea e Hai, scuză-mă, un fel de luare peste picior”.
Dincolo de violența fizică, cea care lasă urme, există o formă mai periculoasă de agresiune, amintește Irina-Margareta Nistor: cea psihică, a convingerii că femeia nu este bună de nimic. „– De ce să mai trăiești? E devalorizarea continuă, care poate duce la sinucidere. După părerea mea, persoana respectivă este un criminal pe care tu nu ai cum să îl condamni până nu ajunge la Sfântul Petru. Și atunci ai senzația asta îngrozitoare că nu ai putut face nimic, că pe ea nu ai putut să o convingi că nu era cazul să își ia zilele, că deja când a ajuns la spital era prea târziu și ar fi vrut să scape, dar otrava era definitivă. Iar personajul respectiv e bine mersi și-n ziua de astăzi”.
Au fost momente în care și-a sfătuit Irina-Margareta Nistor vreun apropiat, un prieten drag, să renunțe la o relație abuzivă? „Am încercat să conving că ar fi bine să nu rămână”, spune. „Și în primă fază zice: – Da, da, ai întrutotul dreptate. Gata, m-am hotărât, s-a terminat. Și, după care, o luăm din nou de la capăt.”
A renunțat la prietenul care nu i-a ascultat sfatul? „Practic, te gândești: Îl izolez și eu sau poate, totuși, o să aibă nevoie de mine? Și atunci alegerea a fost să rămân. Dar, sigur, cu o anumită distanțare, mai ales că în momente foarte grave nu a venit înspre mine. A venit mai degrabă spre cei care o știau mai puțin”.
Despre cine e persoana publică al cărei copil a fost luat ostatic și ce a făcut Irina-Margareta Nistor la acel moment, despre dușmanul din casa noastră și despre care sunt scenele violente de film care au marcat-o, vorbește în podcastul „Când viața bate filmul, e timpul să ceri ajutor”. Tot aici amintește de crima din studenție când una dintre colegele ei, poetă, a fost violată și ucisă de un grup de soldați în termen. Ascultați-o pe Irina-Margareta Nistor și descărcați și aplicația Bright Sky lansată de Fundația Vodafone România. E gratuită și poate salva viața unui om.
